Corbul cu girofar, brokerul cashului politic

de Moise Guran

Foarte trist peisajul politic al zilelor noastre! Ponta i-a transmis lui Oprea printre dinţi un Vezi, mă! ţi-am spus să n-ai încredere în Iohannis! Toată ziua te duceai la Cotroceni, că îţi promitea că o să te facă premier!

Adevărul este că, dacă ar fi fost premier, Oprea nu mai trebuia să dea explicaţii acum în legătură cu autorizarea antemergătorului de poliţie. Putea să rişte legal viaţa poliţistului Bogdan Gigină, iar noi, societatea, ar fi trebuit să acceptăm asta.

Chiar dacă, foarte probabil, intenţia lui Ponta a fost aceea de a lovi în Iohannis şi în liberali, înclin să îi dau dreptate… Oprea s-a visat premier, iar Iohannis l-a încurajat. Poate a vrut doar să îl folosească, dar poate preşedintele chiar se gândise la o soluţie de compromis cu un premier minoritar, numai să scape de Ponta.

Dacă n-ar fi tragică, situaţia ar fi comică. În fond, clasa politică a coborât într-un derizoriu al oamenilor partid, iar partidele mari, cu mulţi oameni, par să se întoarcă la liderul tractor, căci democraţia e prea mult pentru clasa noastră politică. Râdem de Dragnea că a candidat singur, fără să mai sesizăm faptul că şi Băsescu a ajuns preşedintele PMP fără concurenţă. Apoi, priviţi în antiteză deruta unui partid mare, aşa cum este PNL, după ce liderul său a plecat la Cotroceni. Nu se regăseşte ca partid. Și priviţi acum partidul de buzunar al domnului Oprea, un partid care nici n-ar exista fără acesta. E atât de mic, încât dă premii în vacanţe celor care distribuie pe Facebook mesajul liderului său despre moartea unui poliţist, un gest prostesc şi disperat, tocmai pentru că UNPR-ul nu există dacă scapă caşul din cioc.

E ca în fabula lui La Fontaine, numai că, la noi, corbul are girofar şi nu scapă caşul niciodată. Doar, din când în când, în funcţie de conjunctură, îl transferă unui alt vulpoi.