Și popularitatea se cațără pe garduri. Păcat că nu le dăm noi sârma
de Moise Guran
Vă mărturisesc că am avut un moment de sensibilitate în momentul în care am aflat că ungurii încep să facă gard şi pe graniţa cu România. Mi-au rănit sentimentele şi mi-am jurat atunci în barbă că o lună întreagă nu mai mănânc gulaş. După care mi-am dat seama că mai mult regret faptul că s-a închis Industria Sârmei Câmpia Turzii. Avem ce să le vindem acu! (De fapt ungurii și-au făcut în luna mai propria fabrică de sârmă, în apropiere)
Când am venit astă vară pe autostradă de la Budapesta şi până la Arad, cu o singură oprire de 10 secunde în care am prezentat buletinul, vă mărturisesc că nu-mi imaginam că în curând vom vorbi de sârmă ghimpată între noi şi fraţii noştri maghiari. Atât de mult mi-a plăcut autostrada că eram gata-gata să admit, dar numai aşa, la o bere, că Burebista provine din ungurescul Boirepişta. Eh, e doar un gard… până la urmă, dă-l în colo… dacă ei vor să-l facă... deşi, sincer să vă spun, nici nu pricep exact de ce îl fac, atâta timp cât este evident că, dacă nu vor cumva să ajungă în Ucraina sau Rusia, şi dacă nu pot intra din Serbia în Ungaria, refugiaţii arabi o vor lua spre Croaţia, iar nu spre România.
Se pare că premierul ţării noastre domnul Victor Ponta, ori e mai gurmand ca mine, ori e mai coleric… chestie uşor inadmisibilă în cazul domniei sale. Ponta i-a făcut pe unguri cu ou şi cu oţet, uitând că dintre noi doi nu e el editorialistul şi că doar eu pot zice orice, el nu poate.
Apoi, o colegă mi-a atras atenţia asupra unui model. De fiecare dată când face câte o chestie despre care ştie că va crea valuri, Ponta are deja programată o apariţie la una dintre cele două televiziuni care nu numai că nu îi pun întrebări, dar mai dau şi răspunsuri în locul său, indiferent că Ponta este sau nu în studiou.
Și atunci mi-am dat seama că de fapt eu greşesc, că Ponta este un soi de jurnalist, dar acel gen de jurnalist care, atunci când n-are ştiri, le inventează sau le provoacă. Pentru o clipă m-am întrebat dacă nu participă cumva și la şedinţele de sumar ale televiziunilor respective, şi dacă anumite chestiuni de politică externă ale României nu sunt stabilite în acele şedinţe de sumar.
Apoi am alungat însă acel gând… Ar fi prea de tot!
Prefer să cred că primul nostru ministru stabileşte astfel de lucruri sensibile doar în şedinţele cu staff-ul său electoral care îi spune… „Scade popularitatea! Zi ceva urât de unguri şi românii te vor aproba!” Sau… „A murit Vadim şi Băsescu pare să-i ia locul! Fie încerci tu, Victore, să atragi electoratul naţionalist, fie atragi hipsterii care ţin cu refugiaţii, oricum ieşi câştigat şi o să fii mai popular decât Liviu Dragnea la alegerile din PSD.”
Asta poate că fac păoliticienii peste to. Sau poate nu. Poate, în anumite situații, politicienii mai și tac, mulțumind lui Dumnezeu, la fel cum au mulțumit și strămoșii noștri, că nu ne-a așezat pe o rută de interes dinspre Orient spre centru Europei. Încă o dată, în toată disputa româno-maghiară, cel mai trist lucru e acela că noi nu mai facem sârmă la Câmpia Turzii.
