Rechizitoriul! Cât pot procurorii DNA să dovedească din ceea ce susțin?

de Moise Guran

Indiferent de parcursul lui Victor Ponta, de speculaţiile, simpatiile şi antipatiile pe care le-a trezit de-a lungul vremii, am decis să fac azi, pentru dumneavoastră, o scurtă analiză a rechizitoriului prin care DNA îl trimite în judecată pe fostul avocat, sub acuzaţiile de fals, evaziune fiscală şi spălare de bani.

Pe parcursul cercetărilor de la DNA, Victor Ponta s-a străduit să arate, mai mult publicului decât procurorilor, faptul că nu are nicio relevanţă dacă a prestat sau nu pentru Şova, căci Şova era obligat să îl plătească, deci plăţile au fost legale.

Este adevărat doar faptul că Şova era obligat să îl plătească, dar asta este o chestiune civilă, între părţi, nu are legătură cu dosarul penal. Acesta este şi motivul pentru care procurorii DNA nu l-au primit pe Ponta atunci când s-a dus cu textul respectiv, neinvitat.

Aşa cum anticipam încă din toamna trecută, când doar Şova era pus sub acuzare, în dosarul penal respectiv procurorii susţin că Ponta, în calitatea sa de deputat de Gorj şi de membru al comisiei de anchetă la cele trei CET-uri, s-a împrietenit cu conducerile Rovinari şi Turceni, pentru a intermedia apoi plăţi către prietenul său Şova. Dacă ar fi putut dovedi asta, procurorii l-ar fi acuzat pe Ponta de trafic de influenţă şi, cum acest lucru nu reiese din rechizitoriu, mă gândesc că le va fi destul de greu să dovedească şi faptul că ştia detalii legate de modul în care Şova a luat contractele de la Rovinari şi Turceni. Dacă nu pot dovedi asta, atunci acuzaţia de complicitate la spălare de bani cade.

Dar asta poate fi doar o tactică din partea DNA, una prin care nu sunt prezentate din start chiar toate probele pentru a surprinde apărarea, căci încadrarea juridică se poate schimba şi pe parcursul procesului. O poate face instanţa.

Pe de altă parte, găinăria lui Şova este chiar bine documentată, procurorii par a avea probe inclusiv în privinţa trucării licitaţiilor prin care Casa de Avocaţi a lui Şova a intrat în contractele cu minerii, ba chiar şi asupra faptului că asistenţa juridică oferită de acesta era, de fapt, o vrăjeală. Munca o făceau tot juriştii întreprinderii de stat, iar Şova lua milioanele. Ceea ce nu-l incriminează însă direct pe Ponta, ci doar creează o circumstanţă… Ponta, prieten cu Şova, şi tot Ponta prieten cu directorii de la Turceni şi Rovinari, apoi complexele plătesc degeaba nişte mulţi bani lui Şova, iar Şova îi plăteşte degeaba nişte bani lui Ponta. Poate dumneavoastră vinovăţia vi se pare clară, dar judecătorul o va considera probă circumstanţială.

Ceea ce nu-l scapă pe Ponta de acuzaţiile de fals, însă poate face diferenţa între o pedeapsă mai grea şi una mai uşoară. Dacă pentru un fals simplu un judecător poate da o sentinţă cu suspendare, existenţa unor probe indirecte, în legătură cu o posibilă săvârşire a unei infracţiuni mai grave, poate determina judecătorul să reţină doar infracţiunea mai uşoară, în cazul nostru cea de fals şi evaziune fiscală, dar să dea o sentinţă mai grea, cu executare.

În opinia mea, procesul nu va fi unul foarte lung, având în vedere faptul că se judecă la Înalta Curte, dacă începe în octombrie am putea avea o primă sentinţă în ianuarie-februarie, sau poate chiar mai devreme.