Pentru Meritocrație…
de Moise Guran
Weekendul trecut am fost cu avionul pân’ la Timișoara la niște neamuri, deh, ca oltenii. Cum azi vreau să vă vorbesc despre niște greve ce nu au mai avut loc, țin să vă împărtășesc întâi neplăcuta senzație pe care o ai când stai în avion pe pistă și ți se comunică faptul că așteptăm să se repare nuștiuce la Romatsa, pentru a primi acordul de decolare. Nu că-i rău în avion, e bine, îți dau sandviciuri, ai aer condiționat, dar e imposibil să nu te gândești… dar dacă se defecta nuștiuceul ăla de la Romatsa după ce decolam?
Controlorii de la Romatsa s-au răsculat pentru prima dată în mod explicit împotriva politrucilor ce căpușează companiile de stat, acaparând conducerea iar apoi, aducându-și pilele, eventual pe posturi nou inventate, oameni care nu au nicio treabă cu profesia, dar, prin cheltuielile pe care le generează, pot afecta grav activitatea adevăraților profesioniști din compania respectivă.
Romatsa este una dintre cele mai bogate companii românești. La venituri anuale de peste 170 de milioane de euro, salariile sar de 20 de mii de lei pe lună, dar, spun controlorii de zbor, când e cerul prea aglomerat de avioane se blochează softul care le urmărește și intră toți în panică.
Pentru cine nu știe, asta înseamnă că, într-o astfel de situație critică, oamenii de acolo pun mâna pe rigle, desenează vectori, calculează traiectorii, viteza vântului, culoare de zbor, ca să nu mă ciocnesc eu în aer în avionul de Timișoara cu un alt avion, care vine de la Milano să zicem. Te doare mintea când afli că la un așa nivel n-au cumpărat un soft mai bun, că de bani n-aveau cum să se plângă. Dar poate politrucul împotriva căruia s-au revoltat controlorii nu știe să traseze vectori, poate nu înțelege astfel de momente. Îți vine să te întrebi dacă la Romatsa or fi făcut upgrade-ul de la Windows XP, sau îl folosesc tot pe ăla vechi…
Altceva contează… acești oameni cu salarii colosale și-au riscat posturile când puteau să stea cuminți, să nu miște în front, să nu se pună rău cu conducerea. Și pentru ce? Pentru un soft? Dă-l naibii de soft… Câți dintre noi am fi făcut la fel? Câți au conștiința responsabilității propriei munci astfel încât să nu o riște nici pentru o leafă colosală?
Și totuși nu, nu conflictul de la Romatsa e primul de acest fel. În condiții de salarizare și chiar de muncă foarte diferite, medicii au fost și ei pe punctul de a face grevă. Refuzul de a mai primi plicuri, refuzul legalizării atențiilor, o soluție politică destul de convenabilă, dar atât de … cum să-i spun, amorală?, a făcut din tentativa medicilor primul conflict deschis, de fapt, pentru meritocrație. Cel de la Romatsa, mai explicit, a fost totuși al doilea.
Ambele categorii profesionale au în comun responsabilitatea enormă, chiar dacă un medic și un controlor de trafic din România sunt despărțiți de niște zeci de mii de lei salariu. Și tocmai de aceea, niciuna dintre greve nu a mai avut loc.
Dar poate acestea sunt semnalele de deșteptare al unei altfel de țări. Sau poate au fost doar accidente.
P.S. În luna august am zburat săptămânal pe cursele interne, o singură dată cu o aeronavă Boeing, în rest numai cu ATR-uri. Nu am nimic să le reproșez nici controlorilor de zbor, nici celor de la Tarom, din contră, am avut permanent sentimentul de siguranță și confort în spațiul aerian al României. Ceea ce, credeți-mă, prin alte părți, n-a fost chiar la fel. În final, cursa de Timișoara a întârziat doar 15 minute, față de 45 cât anunțase inițial, comandandul aeronavei (care era o doamnă).
