Anti anti-moschee

de Simona Negrea

Locuiesc în Bucureşti, dar sunt dobrogeancă. Româncă de confesiune ortodoxă. Nu ştiu să am sânge turcesc în vine. Cu toate astea, campania antimoschee mă scoate din ţâţâni. Din ţâţânii mei de dobrogeancă pentru care geamia face parte din peisaj. De ce te afectează aşa de tare? m-a întrebat cineva. Nu ştiu, cred că îl afectează pe orice dobrogean cu ţiglele capului la locul lor. Da, o să-mi ziceţi, da’ Băsescu e şi el dobrogean şi uite ce zice… Greşit. Domnul Băsescu nu e dobrogean, domnul Băsescu e politician.

Ce mă enervează la campania antimoschee? Discursul mă enervează. Discursul eminamente antimusulmani. Mă scoate, cum ziceam, din ţâţâni. Pentru că opinia („nu e oportună o moschee la Bucureşti”) e una, discursul („e periculos să avem moschee, pentru că musulmanii sunt aşa şi pe dincolo”) e alta. N-are rost să ne ascundem după deget: discursul nu e antimoschee, e antimusulmani. Sau, poftim: teza e antimoschee, argumentaţia e antimusulmani.Uneori e ambalată mai rafinat (şi prinde la intelectuali, chit că din patima retorică rezultă că regele Carol I, care după Războiul de Independenţă a construit la Constanţa moscheea ce-i poartă numele, a fost un domnitor slab de fire şi de credinţă), alteori sună aşa: „Eu nu agreez musulmanii. De 12 ani de când sunt stabilită în Viena nu am văzut musulman cinstit, corect, cu bun simț etc. Falși, jegoși, nu muncesc… ele mascate dar machiate, pensate, nespălate, nu muncesc, stau pe social… Nu se adaptează în locurile în care s-au mutat, dar vin cu pretenții moschee , drepturi egale… Nu există excepții toți sunt la fel.” O ştiţi p-aia cu „românii sunt hoţi, cerşetori, criminali, împuţiţi, stau pe social, nu există excepţii, toţi sunt la fel, de când locuiesc eu în Londra n-am văzut român cu bun-simţ”? Ei, e fix la fel.

Mă mai enervează discursul și pentru că e lipsit de consideraţie faţă de musulmanii care nouă, în Dobrogea, ne sunt colegi de bancă (Beihan, Sabri), de cameră în cămin (Melike), colegi de serviciu (Melek, profesoară de română într-un liceu de filologie), vecini de scară (doamna Baubec), elevi (Erkan, Aylin), prieteni, iubiţi, soţi. V-aţi întrebat vreodată cum se simt ei când citesc ce se scrie zilele astea despre musulmani pe Facebook sau prin subsolurile articolelor de ziar? Înainte să scrieţi ce scrieţi, v-aţi întrebat vreodată cum s-ar putea simţi turcul de la care vă beţi voi cafeaua la nisip în Mangalia, în caz că vă citeşte? Aaaa, nu de musulmanii din Dobrogea e vorba, că ăştia sunt ok? Îhî, fix aşa. Nici de tine nu e vorba când se vorbeşte de românii hoţi de oriunde, că tu eşti ok, şi totuşi nu-ţi pică bine filmuleţele alea englezeşti.

Mă mai enervează discursul pentru că e periculos. În ciuda opiniei comune, prozelitismul islamist nu are nevoie de moschee ca să se răspândească, ci doar de tineri debusolaţi şi dezamăgiţi. Să zicem că eşti un puşti de 15 ani, musulman, dintr-un sătuc din fundul Dobrogei, sărac şi fără perspective de mai bine, şi vezi ce se scrie pe Facebook despre ai tăi – că-s împuţiţi, că-s aşa şi pe dincolo, şi că-n general pun bombe pe unde-apucă. Cam cum te simţi, oare? Şi cam cât poţi să-i rezişti fundamentalistului (deghizat în orice) care vine şi promite să-ţi redea demnitatea? Dacă peste cinci ani o să avem adepţi ISIS proveniţi dintre musulmanii din Dobrogea, nu va fi din cauza moscheii din Bucureşti, ci din cauza acestui discurs antimusulman. Şi tot musulmanii vor fi de vină, normal. Creştinii de toate felurile nici usturoi nu vor fi mâncat, nici gura n-a să le miroasă.

Serios, când scrieţi ce scrieţi, când spuneţi ce spuneţi, vă trece prin cap măcar o clipă că răniţi nişte oameni care nici nu-şi mai pot face auzită vocea în vacarmul ăsta anti?

Altminteri, ce să zic – se construieşte o moschee în Bucureşti. Aşa, şi? Dacă depăşeşti discursul alarmist, nu mai rămâne nimic ieşit din comun. Cea mai mare moschee din Europa? Da, la Roma. Universitate islamică, 6000 de studenţi?! Şcoală coranică pentru copiii musulmani. Aşa cum ar trebui să existe şcoala de duminică în fiecare biserică ortodoxă din România, iar copiii să înveţe religia acolo, nu la şcoală.

Nu e oportună moscheea, că musulmanii din Bucureşti nu-s de-ai noştri? Zău? Prietena mea şi-a (de fapt i-am) botezat copiii în Olanda, într-o biserică locală pusă la dispoziţia BOR de statul olandez şi transformată în biserică ortodoxă. N-au stat să cântărească dacă românii ortodocşi din Olanda sunt născuţi în Olanda, dacă au măcar cetăţenie olandeză, dacă-s mulţi sau puţini, dacă-s hoţi sau nu. Le-au dat biserică (gata construită, pe deasupra!) şi basta.

Nu e oportună, că musulmanii din Bucureşti îs mai naşpa decât ăia din Dobrogea? Vezi mai sus.

Nu e oportună, că-s mai oportune spitalele? Sigur. Spitalele sunt mai oportune şi decât puzderia de biserici ortodoxe construite din ’90 încoace. Când s-o refuza construirea unei biserici pe motiv că-i mai de folos un spital, atunci o să putem refuza liniştiţi o moschee pe acelaşi motiv.

Nu e oportună, că atrage fundamentalism islamic? Asta-i din categoria „dacă eu nu văd, nu există”. Fundamentalismul n-are nevoie de moschee ca să existe şi nu moscheea îl creează. Pentru detalii, întrebaţi la SRI.

Nu e oportună, că-s puţini musulmani în Bucureşti? Aceeaşi categorie ca mai sus: „dacă eu nu-i văd, înseamnă că ei nu există”. Sunt mulţi musulmani în Bucureşti, dar nu-i vezi dimineaţa în metroul de Pipera pentru că ei locuiesc în Pipera. Şi la Săftica. În vile şi cartiere de lux sau cam pe-acolo. Musulmanul din Bucureşti nu e proletar. E om de afaceri, când nu e medic. Dă de lucru (şi salarii) unor români. Plăteşte taxe, ca tot românul. Sau face evaziune, tot ca românul. Copiii şi-i trimite la şcoli private (şi plăteşte taxe de se speteşte, că are măcar patru copii, de obicei). Nu-i vezi la şedinţele cu părinţii din şcolile publice, dar asta nu înseamnă că nu există. Sunt mulţi, şi mulţi dintre ei au deja cetăţenie română. Da, de multe ori sunt altfel. Femeile lor poartă batic, mânecă lungă vara, fuste până în pământ. Uneori. Că alteori poartă pantaloni sau fustă scurtă, decolteu şi unghii din gel. Copiii lor întorc privirea dacă văd un umăr dezgolit într-un film. Uneori, că alteori (deseori) le fug ochii după fete/băieţi şi se-mbracă după ultima modă. Dar, oricum ar fi, simplul fapt de-a fi într-un fel nu-i face terorişti.

Zău aşa, ne-a trecut de unguri, acu’ o dăm pe musulmani?!