Ciudatele evenimente care au dus la căsăpirea Codului Fiscal

de Moise Guran A fost mai întâi un zvon. Dar unul venit prin Financial Times, deci un zvon pe care nu poți să îl ignori… Zicea că, în caz de Grexit, Banca Centrală Europeană va finanța sucursalele românești ale celor patru banci cu capital grecesc din țara noastră. Este genul de înțelegere pe care Isărescu o negociază cu succes. La criza din 2009, de exemplu, BCE era pregătită să ajute BNR cu 5 miliarde de euro. Problema negocierilor făcute de Isărescu este că ele au întotdeauna un preț. Problema noastră, a celorlalți români nebancheri, este că Isărescu își păzește cu prioritate felia lui – sistemul bancar. Ceea ce, uneori, poate afecta felia noastră. În 2009, prețul plătit pentru garanția BCE, dar și pentru acordul cu FMI a fost retragerea organizată a unor capitaluri bancare din România. Au avut legătură acele garanții și un softlanding bancar, pană la urmă reușit, cu politicile bugetare catastrofale duse de guvernele Tăriceanu și Boc în 2008, 2009 și 2010? Eu suspectez că da, dar aceste întrebări își vor găsi răspunsuri abia peste ani, iar eu aștept cu răbdare momentul în care Isărescu se va pensiona și va accepta să răspundă, pentru istorie și ca să nu murim proști, noi ceilalți români nebancheri. Bun. Dar să revenim la acel zvon, apărut în FT în aceeași zi în care apare  o rezolvare și pentru criza grecească și în care apar probleme pentru Codul Fiscal din România. Două zile mai devreme, după Ecofin, ministrul român de Finanțe, Eugen Teodorovici (uitați-vă ce atitudine defensivă are în poza asta cu Domborvskis) a pus pe facebook un mesaj suficient de neclar încât să poată fi interpretat oricum. Zice: Principala concluzie a întrevederilor de astăzi: Acordul României cu FMI și CE continuă! De unde presa noastră a înțeles că, gata domle, Comisia și-a dat acordul pentru Codul Fiscal. Asta deși Dombrovskis (nu-mi place deloc letonul ăsta, nu știu de ce) a declarat un pic altceva… de fapt cu totul și cu totul altceva:

‘Suntem îngrijorați că programul privind balanța de plăți este, din nou, deraiat și din nou nu suntem în măsură să încheiem revizuirea. În cursul precedentului și actualului program s-au făcut multe progrese…. Din păcate, acum, trebuie spus că, referitor la evoluțiile fiscale, vedem o deviere clară în privința planurilor Guvernului român legate, de exemplu, de reducerea TVA-ului cu cinci puncte procentuale, până la 19%… Estimăm că anul următor deficitul bugetar al României ar putea ajunge la aproximativ 3% din PIB. Nu este un semnal liniștitor pentru piețe această creștere rapidă a deficitului bugetar. Ne-am împărtășit îngrijorările cu autoritățile române și suntem gata să discutăm din nou. În ceea ce privește programul privind balanța de plăți, acesta expiră în septembrie și recomandăm în continuare autorităților române să folosească eficient timpul rămas pentru a adopta reformele necesare.

În treacăt fie spus, Dombrovskis ăsta băltăie tâmpenii… Nu mai vorbim de cifre, căci nu-și mai are sensul… am vorbit de ele cinci luni și la tv și pe radio și aici pe biziday.ro. O estimare mai corectă este că deficitul anul viitor se va situa între 1 și 3% din PIB, 3 fiind varianta cea mai pesimistă, cea pe care (probabil dintr-o anume strategie) a mers și ministerul de Finanțe. Dar de aici și până la a spune că a deraiat balanța de plăți… e totuși o diferență ca de la cer la pământ. Dacă vicepreședintele Comisiei Europene mai face astel de declarații (tâmpite? răuvoitoare?) atunci da, e posibil ca României să îi crească dobânzile și dacă face excedent 3%, nu deficit. Știu de ce nu îmi place Dombrovskis… întotdeauna declarațiile lui sunt ciudate, interesate cumva.

Dar să ne întoarcem la ale noastre!

Rezumând, 1. Grecia explodase; 2. România avea Codul Fiscal adoptat de o lună dar nepromulgat; 3. Isărescu obține o eventuală finanțare de la BCE pentru băncile românești cu capital grecesc dar nu știm ce negociase cu BCE sau Comisia Europeană pentru asta; și 4. România are de opt luni un președinte în al cărui program este trecută ca PRIORITATE ABSOLUTĂ revenirea la TVA-ul de 19%.

Acesta este contextul în care brusc, ne-am trezit că Isărescu nu vrea ca România să treacă prin experiența Greciei, Iohannis se miră ce mare reformă fiscală este simpla scădere a unei taxe iar eu primesc un telefon și sunt invitat la o discuție la Cotroceni ca să vorbim despre impactul Codului Fiscal asupra deficitului de anul viitor. Kafka frate! O desfășurare grăbită, precipitată, neverosimilă chiar, într-un moment în care doar în Grecia lucurile sunt precipitate iar restul lumii e în vacanță. Ghiciți de unde e print-screenul de mai jos? De pe iohannispresedinte.ro, desigur! CONCLUZII

1. 1. Poziția lui Isărescu este ciudată de două ori. O dată pentru că experiența Greciei nu are legătură cu scăderile de taxe ci cu creșterile de cheltuieli bugetare. E un sofism simplu, dar nu! chiar dacă aritmetic rezultatul e același, economia NU este aritmetică! În România ne chinuim de 25 de ani să scădem taxele dar chiar dacă DA, o astfel de scădere restrânge posibilitățile creșterii unor salarii, fie ele de demnitari, fie doar de bugetari, codul fiscal NU pune România în situația Greciei. Ne-am tâmpit? A doua oară poziția lui Isărescu este ciudată pentru că Isărescu a sprijinit noul cod fiscal. Știu asta pentru că în timpul consultărilor din primăvară i-am sugerat fostului ministru Darius Vâlcov să-l convingă pe Isărescu. Și într-adevăr, s-a dus, s-au întâlnit, poziția BNR s-a schimbat. Fără o poziție de susținere din partea BNR Codul Fiscal NU ar fi trecut.
2. 2. Poziția lui Iohannis este curată nebunie politică! Un președinte care, la opt luni de la alegeri respinge principalul punct din programul cu care a câștigat alegerile, fie nu înțelege ce face, fie este constrâns să facă asta (nu știu de cine sau de ce, dar președintele țării nu poate avea constrângeri personale), fie a fost păcălit să facă asta. Omul se sinucide politic, indiferent cât e de popular acum, indiferent cât de penal e Ponta. nu uitați că eu însumi l-am susținut pe Iohannis, dar trebuie să fii ori fanatic ori interesat ca să susții că e o prostie Codul Fiscal. Faptul că au sărit în apărarea lui Iohannis Rareș Bogdan, Tăpălagă și Stelian Tănase (observați că toți sunt analiști politici, nu economici) arată și natura discuțiilor
3. 3. La Cotroceni nu m-am dus pentru că eram plecat din țară. M-aș fi dus. Eu merg oriunde mă cheamă cineva, nu refuz niciodată o astfel de discuție. Nu știam că era invitat și Rareș Bogdan, nu m-ar fi deranjat asta și m-aș fi dus, chiar conștientizând că ceea ce vrea Iohannis este să managiuiască momentul mediatic, nu să vadă care-i treaba cu deficitul de anul viitor sau să salveze interesul național. Între timp a venit o invitație și de la Finanțe. Pe care am refuzat-o tot din același motiv, pentru că sunt plecat din țară.

Se poate trage concluzia că există o legătură între eventuala finanțare de la BCE și omorârea Codului Fiscal? Greu! Poate! Nu sunt sigur. Mai mult decât atât, presupunând chiar că așa ar sta lucrurile, nu se poate trage concluzia că președintele a acționat în baza unor interese externe, așa cum l-a acuzat Ponta? Cred că Ponta ar face bine să se abțină de la astfel de aprecieri, mai ales dacă prin influențe externe îl înțelegem pe letonul Dombrovskis sau pe italianul Draghi de la BCE. Ieri, fiind la Praga, turist, am fost huiduit alături de alți turiști de o manifestație cu steaguri cehești a unora care voiau desființarea UE și moarte islamului. Retorica naționalistă a lui Ponta este pentru idioți și nu ajută în această problemă cu Codul Fiscal. Interesul nostru al tuturor este să nu politizăm aceste lucruri. Sunt prea importante. Iar după ce le-am dezbătut și am obținut o unitate politică pe ele, să păstrăm unitatea!

Am expus aici toate informațiile de care dispun pentru ca fiecare dintre dvs să le judece cu capul lui și să-și tragă propriile concluzii. Asta pentru că eu însumi nu știu ce concluzii să mai trag.

PS Marea mea tristețe, după ce Codul Fiscal a fost retrimis în Parlament, a fost să constat că singurul bărbat din PNL este lăutarul Ludovic Orban. Ăilalți lideri PNL, Predoiu, Blaga, Gorghiu, sunt toți niște doamne. Unele drăguțe, altele nici măcar atât.

PPS Mă uit cu jenă la poziția președintelui TVR… Stelian Tănase a prins momentul și vrea sprijinul lui Iohannis pentru a-și păstra poziția, chiar dacă a mai găurit suplimentar cu 18 milioane de euro bugetul de anul trecut al instituției. Un astfel de partizanat, venit de la președintele TVR strică, în mod evident, credibilitatea întregii instituții. La fel ca toți președinții politici ai TVR, Tănase s-a poziționat. Cu Iohannis, împotriva lui Ponta… Ce mai contează ce spun eu sau altul? Eticheta este pe toată instituția, indiferent ce mai zic ceilalți jurnaliști din TVR. Precizez faptul că în acest moment contractul meu cu TVR s-a terminat, dar negociem un nou contract pentru că ambele părți și-au exprimat intenția de a aveași din toamnă emisiunea Biziday. Probabil că acest articol nu mă ajută la negocierile financiare 🙂 dar trebuia să îl scriu. Pentru că e mult mai important pentru noi toți Codul Fiscal decât este contractul meu cu TVR. Nu o să mă rog nici de Stelian Tănase, nici de altcineva, să fac eu emisiuni la televiziunea publică doar pentru ca apoi să-mi pună lumea ștampila că sunt și eu, ca tot TVR-ul, cu X sau cu Y. Iar dacă ceilalți colegi (angajați la TVR, spre deosebire de mine) nu au curajul să o spună, o spun eu clar și apăsat: Poziția președintelui TVR este jenantă! Chiar dacă e împotriva lui Ponta, tot jenantă rămâne. Voi continua negocierile financiare cu TVR, așteptând în același timp dezbaterea raportului de activitate al TVR în Parlament. Asta pentru că nu cred că voi continua colaborarea cu un TVR condus de domnul Stelian Tănase. Vine anul electoral, TVR-ul este într-o mare vulnerabilitate financiară iar acest domn e gata să facă orice pentru a-și proteja poziția.