Un aGreekment pentru un Grexit ceva mai organizat

De acord, propunerea lui Schauble, aia cu 50 de miliarde într-un buzunar din Luxemburg al unei bănci germane de stat, era pur şi simplu prostească, egoistă, arogantă (căci jigneşte inteligenţa tuturor europenilor) chiar dacă, poate, a vrut să fie doar de neacceptat.

Germania şi-a calculat atât de prost mişcarea încât zici că vrea, nu să scoată Grecia din Zona Euro ci să iasă chiar ea, Germania de acolo. Ei bine, de acum ar trebui să vorbim și despre asta…

O să reiau câteva idei postate în ultima perioadă pe facebook, ca să putem înţelege cu toţii, cât mai bine situaţia:

1. 1. Discuţia nu mai este acum despre plata datoriilor greceşti. This is fucking propaganda! Nimeni nu e atât de prost încât să nu înţeleagă că alea nu vor mai fi plătite niciodată.  Deci uitați-o pe aia ca din 240 de miliarde doar 10% au rămas în Grecia… 10% înseamnă oricum 24 de miliarde, ceva mai mult decât a luat și România în 2009 și care uite, rambursează la greu fără să-i plângă nimeni de milă. Discuția acum este despre liniile de creditare, altele noi, de care Grecia are nevoie permanent ca să supraviețuiască. Sau voi ce credeați că sunt liniile alea de la BCE? Bani noi, credite noi, fără de care Grecia se sufocă…
2. 2. Și asta pentru că singurul lucru pe care l-a făcut Syriza în șase luni, a fost să întoarcă pe deficit o țară care nu poate fi creditată, anulând toate eforturile din ultimii ani care aduseseră totuși bugetul grec în excedent primar. Excedentul primar înseamnă să poți să-ți plătești măcar facturile din ceea ce produci tu, din propriile taxe și impozite. Adică poți să trăiești… Dar nu, grecii nu vor doar să trăiască, deci au votat Syriza…
3. 3. …Deci nemții par să vrea acum să pedepsească toată Grecia că a votat Syriza, că Syriza a luat în derâdere puterea și influența germană, Varufakis ăla făcând tot felul de clovnerii la negocieri, ba referendumul prin care au arătat că ei sunt mândri chiar și în hazna chiar le-a amintit nemților de alte figuri grecești istorice.
4. 4. De partea cealaltă, singura armă pe care mai poate merge Tsipras este spargerea unității europene, care în sine e o tâmpenie… n-a existat niciodată. Ceea ce au cu adevărat valoros europenii nu este unitatea (nici chiar în diversitate) ci capacitatea de a negocia orice problemă, dorința de a sta la masă până rezolvi orice situație. Această filosofie a păcii face Europa Unită cu adevărat măreață (spre deosebire de Federația Rusă și de Federația Americană care, când nu se mai înțeleg, invadează). Și exact pe această filosofie a negocierii au urinat clovnii Tsipras și Varufakis. Acum însă e clar, s-au creat două blocuri – cel pro-grec, să-i spunem sudic, cu Franța, Italia și Spania strongholds și cel progerman, să-i spunem nordic, cu mai multe țări afiliate Germaniei, unele foarte doritoare să mai obțină câte ceva de la Germania, poate chiar un credit (vezi cazul Portugaliei).
5. 5. Indiferent ce se spune, ce se mai discută, ce acorduri se mai semnează, ieșirea Greciei din Zona Euro a devenit de ne evitat. Singura variantă în care Grecia rămâne într-un soi de Zonă Euro, este cea în care cele două mari blocuri (sudic și nordic) decid ele că e mai bine să facă două zone euro. (Această variantă s-a vânturat şi în 2011). În fond, deși pare, economic  Franța nu este o excepție în această mulțime a țărilor care finanțează din deficit o mai slabă productivitate a muncii. Altfel spus, economia Franței este mai compatibilă cu a Spaniei decât cu cea a Germaniei. Italia, care e mai sănătoasă din pdv macro decât Franța, are mari decalaje zonale. De exemplu euro e mană cerească în Nordul Italiei, dar e un blestem pentru Sudul ei, sărac. Dar Sudul Italiei nu prea înţelege asta, că n-are cum. Vă spun asta doar pentru a ilustra ideea de euro pentru săraci şi euro pentru bogaţi. Mai simplu spus, săracii au nevoie de devalorizare în timp ce bogaţii produc aprecierea monedei.
6. 6. Chiar dacă liderii europeni ne vor spune acum că s-a evitat ieşirea Greciei, o linie suplimentară de finanţare de la BCE nu poate fi decât un preţ plătit de europeni pentru ieşirea Greciei dar şi o modalitate de supravieţuire a Greciei până la tipărirea drahmei. Adică un grexit ceva mai controlat. Care nu ştiu când se va produce, dar ar trebui să înceapă până la finalul anului.
7. 7. Dacă totuşi Grecia rămâne în Zona Euro, după tot circul făcut de Syriza, atunci probabil până prin 2017 Zona Euro va intra în disoluție. Syriza şi Grecia vor deveni un adevărat far pentru partidele extremiste ce vor câştiga alegerile din 2016 şi în Spania şi în Portugalia, posibil şi în Franţa sau Italia. Nu pentru că aceste partide ar vrea desfiinţarea Zonei Euro. Chiar dacă își fac campanie cu sloganuri anti-UE, ceea ce vor este controlul ei. Deci nu, nu Syriza, nu Podemos și nici welfarismul Marinei Le Pen vor desființa Zona Euro. O va face CDU-ul Angelei Merkel în momentul în care euro va fi devenit altceva decât era marca germană. Și deja a cam devenit.
8. 8. Să nu uităm faptul că intrarea în zona euro nu este opțională pentru statele mebre UE. Opțiunea se referă doar la alegerea timingului, fiecare pregatindu-se cum știe mai bine pentru momentul respectiv. De aceea s-a și vorbit de o ieșire temporară a Greciei. Pentru că pe termen lung, toate statele UE vor folosi moneda unică. Punerea sub semnul întrebării a monedei unice în sine, și deci și a Tratatului de la Lisabona ar pune sub semnul întrebării însăși Uniunea Europeană. Și în final toată arhitectura continentului. Încă o dată vă întreb… are cineva un dubiu, unul cât de mic, că asta ar servi în primul rând intereselor Federație Ruse? (Poate, parțial și pe cele ale americane… dar asta e altă discuție.)