Eftimie, cel mai grec dintre noi, infiltrat în Grecia la referendum…
de Ovidiu Eftimie
Pentru că încă nu am primit premiul Nobel pentru economie, cum ar fi fost normal, m-am dus weekendul ăsta în Grecia să-i văd pe ăștia cum pleacă din UE, cu două damigene de ouzo după ei şi cu sirtakisul dat la maximum în difuzoare. M-am dus să vorbesc cu grecii, cu ăia de jos, care cică stau cu burta la soare toată ziua și așteaptă să se coacă măslinele. Percepția generală în țara noastră, de oameni hărnicuți, este că grecii sunt niște putori, față de care noi, românii, suntem „nemții din Balcani”. Să știți că, în partea de Grecie în care am fost eu, situația nu părea chiar dezastruoasă, chiar dacă, da, erau cozi la toate bancomatele, ceva coadă era şi la magazin, dar acesta nu era nici pe departe gol, iar grecii nu erau nici isterizați, nici foarte relaxați. Și, vă vine sau nu să credeţi, am primit bon la orice am cumpărat, de fapt într-o zi în Grecia am primit mai multe bonuri decât am primit în toată viața mea în județul Constanța, un loc din România pe care-l vizitez de cel puțin două ori pe an.
Desigur, în ziua Referendumului, ziua în care special m-am dus să beau o bere cu ei, grecii vorbeau mult despre Tsipras… Evanghelia, o doamnă farmacistă de pe undeva lângă Possidi mi-a zis că Tsipras nu e nici măcar legitim. Că a ajuns la putere prin alegeri anticipate și că de-asta nici măcar nu se duce să voteze la Referendum. Dar speră să iasă nu. Cealaltă vânzătoare din farmacie, Dimitra, zice că ea votează DA, că toată lumea a furat în țara asta și cineva trebuie să plătească. „Să taie pensiile la colonei și la bugetari”.
Între Kavala și Salonic, la o benzinărie aproape pustie, găsesc pe Iani, un tânăr extrem de tuciuriu care are opinii politice clare: „A big NO, my friend!”, spune el când e întrebat cum va vota la Referendum. Mă întreabă totuși ce cred eu că ar trebui ei să facă… eu zic că ar trebui să rămână în UE … și de aici începe să se ambalaeze: „Asta nu e Uniune Europeană. Eu muncesc 10 ore pe zi sunt plătit cu 10 euro, în Olanda și în Germania câștigă o sută de euro pe zi. Ei câștigă 3000 de euro pe lună, eu 1000. Unde e Uniunea dacă unii o duc bine și alții sărăcesc? Ar trebui să nu-i mai zică uniune, să-i zică Europia”. După această obositoare tiradă Iani se așează la o masă la umbră alături de alți trei colegi, și ei rupți de oboseală. E abia 9 dimineața.
Mai la mare, înspre Afitos, la recepția hotelului am parte de un bulgar care nu deschide înainte de 10 și chiar și-atunci mai moțăie un pic. Nu are drept de vot, logic, dar dacă ar avea ar vota NU. La Salonic, în centru, nu poți să iei un mic dejun înainte de zece, zece și ceva, hai unşpe, că deși sunt deschise cârciumile, băieții și fetele se mișcă tare greu. Turiștii stau pe terase și așteaptă de li se lungeasc urechile de foame, în timp ce grecii se deplasează lent prin spatele barului frecând-o cam aiurea. 
Au scuza că stau noaptea până târziu, iar azi mai e şi zi grea cu referendumul ăsta. În Piața Aristotelous doi moși de 70 de ani discută politică. Unul își zice Angelou, celălalt nu-mi zice cum îl cheamă că n-are încrede în străini, amândoi vor vota NU la referendum, când ajung și ei la cabina de vot. E doar 11, mai e timp, nu se compară cu pensionarii noștri care votează primii când se deschide urna.
Au scuza că stau noaptea până târziu, iar azi mai e şi zi grea cu referendumul ăsta. În Piața Aristotelous doi moși de 70 de ani discută politică. Unul își zice Angelou, celălalt nu-mi zice cum îl cheamă că n-are încrede în străini, amândoi vor vota NU la referendum, când ajung și ei la cabina de vot. E doar 11, mai e timp, nu se compară cu pensionarii noștri care votează primii când se deschide urna.În singurul loc unde am putut mânca micul dejun la o oră cât de cât logică (tipul de la bar) Yorgo, tânăr, zice că nu se duce să voteze, că el stă pe insulă și nu are cum să lase munca.
Acu’, după ce am băut niște beri cu grecii, impresia mea despre Tsipras ăla al lor a fost că seamănă cu Oprescu al nostru, cunoscut primar, harnic român, dar care voia să facă referendum pentru eutanasierea câinilor… Că el nu avea bile suficiente să facă asta de capul lui. Diferența între un lider și un lăutar e că liderul ia decizii, în timp ce lăutarul întreabă pe toată lumea: „e bine așa? Vreți una mai de jale sau una mai de dans?”. Tsipras al lor e un lăutar. Ca idee, că tot n-am luat eu Nobelul pentru economie, dacă, în loc să facă tot baletul ăsta cu Referendumul, Tsipras punea și el 100 de euro de benzină și făcea o tură prin cârciumile din Grecia economisea niște milioane. Nu a făcut decât să cheltuie niște bani pe care oricum nu-i are ca să dea vina pe alții pentru lipsa lui de curaj: „Bă băieți, eu aş fi vrut, dar poporul nu m-a lăsat”.
E cam ca la români: nu grecii sunt naşpa, ci liderii lor.
