Complicatul caz Rarinca și metehnele societății noastre democratice

de Moise Guran

Prima dată când am citit motivarea sentinței de achitare dată de Curtea de Apel București în cazul Rarinca, am crezut că visez. Judecătorii au apreciat că amenințările Marianei Rarinca nu erau de natură a-i crea temeri Liviei Stanciu, ditamai președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Și că fără teama asta nu există constrângere și, deci, pe latură obiectivă, deși fapta există, ea nu este chiar cea descrisă de Codul Penal. În primă fază, mi s-a părut evident faptul că judecătorii CAB au vrut să le-o tragă celor de la DNA. Azi, judecând mai la rece, mi se pare totuși că acest caz merită discutat, căci el nu este atât despre o eroare judiciară (în continuare eu cred că decizia de achitare e o tâmpenie și o să explic de ce), este mai mult o sentință dată metehnelor societății noastre.Ceea ce face Curtea de Apel (cea care a dat sentința de achitare) nu este un proces al intențiilor doamnei Mariana Rarinca, acestea sunt clare, face un proces al intențiilor Antenei 3. Adică dacă vine unul de pe stradă și zice eu am să iau bani de la cutare, fără să poată dovedi nicicum asta, îl dai la televizor? Ei bine, Livia Stanciu s-a temut că Antena 3 o va da pe Rarinca la televizor, asta deși, s-a dovedit ulterior, nu avea cu ce să dovedească eventuale datorii ale răposatului soț al doamnei Livia Stanciu. Însă judecătorii CAB au considerat că nu Antena 3 este judecată, ci Rarinca, iar Rarinca nu era o amenințare serioasă și deci trebuie achitată.

Să ne amintim însă puțin contextul… suntem în iunie 2014, cu două luni înainte de condamnarea definitivă a lui Dan Voiculescu și în plină isterie anti-justiție a postului patronat de acesta. Postul respectiv vâna erori judiciare pe care le prezenta ca pe reguli, într-o încercare foarte amplă de a discredita viitoarea sentință a patronului. Este de înțeles teama Liviei Stanciu că ar putea fi făcută moloz, chiar și fără dovezi? Da, a persoanei Livia Stanciu și a oricărui om rațional care ține la reputația sa, da, este de înțeles. O astfel de reacție însă de la președintele Înaltei Curți, NU, nu este de înțeles, dar oricum nu este relevantă această teamă. Tocmai calitatea sa de simbol al Justiției o obliga pe Livia Stanciu să facă o plângere împotriva Marianei Rarinca.

Și de aici intră în joc DNA-ul

Credeți că procurorii nu au sesizat potențialul Marianei Rarinca de a face rău ideii de Justiție în general, devenind (chiar și fără dovezi) muniție pentru malaxoarele Antenei 3? Probabil că l-au sesizat, dar aici înclin să dau dreptate judecătorilor Curții de Apel, chiar dacă inspecția judiciară a CSM a constat deja faptul că arestarea Marianei Rarinca a fost legală și justificată. Justificată de ce anume? De simbolul Justiției Livia Stanciu? Poate. Admitem și faptul că dacă un nărod de pe stradă mă acuză pe mine, Guran, de niște fapte închipuite, nu e același lucru ca și când ar acuza-o același nărod de aceleași fapte pe președinta Curții Supreme. Dar problema este că după ce au băgat-o pe Rarinca după gratii și i-au tot prelungit arestarea, acesta a fost motivul pentru care procurorii DNA s-au simțit datori să o trimită și în judecată. Și de aici lucrurile s-au complicat.

Două instanțe și două sentințe foarte diferite

Ok, presupunem că Livia Stanciu a constatat repede că Mariana Rarinca nu este o amenințare serioasă. Șantajul deci nu s-a mai concretizat, așa cum și spune a doua instanță, cea a Curții de Apel. Dar, oricum prima instanță o condamnase pe Mariana Rarinca pentru tentativă. Deci dacă Livia Stanciu nu s-a mai temut de Rarinca asta înseamnă că tentativa nu mai există? Ba da, există, căci articolul 207 din Codul Penal spune că șantajul este “Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial”.

Deci, logic, tentativa la infracțiunea de șantaj este încercarea de a constrânge o persoană… Dacă ești mai tare de înger, poate oricine să te șantajeze, scapă că, na! tu ești tare și nu te lași constrâns?

În primă instanță judecătorii au dat o condamnare cu suspendare, în fapt au găsit o modalitate de a nu lăsa nici șantajul evident nepedepsit, dar nici de a trimite o pensionară de la Galați la ocnă. Asta face un judecător! Care nu este un calculator care aplică orbește niște texte, este un om, unul rațional care cântărește faptele, persoanele, efectele… De aceea spun că a doua instanță, cea care a achitat-o pe Rarinca, a dat totuși o sentință greșită, chiar halucinantă. Adică dacă tentativa eșuează trebuie să mori în continuare de frică pentru a exista infracțiunea?

Lupa pe DNA

Ceea ce nu înseamnă că DNA-ul nu a suprareacționat, probabil și Livia Stanciu a suprareacționat, căci își putea retrage plângerea penală, iar efectele asupra întregii Justiții ar fi fost mult mai mici decât achitarea unei persoane care a stat șase luni în arest preventiv.

Chestiunea în care are totuși dreptate a doua instanță este cea legată de imparțialitatea procurorilor DNA. NU vrem ca DNA-ul să se ocupe de năroji pe stradă, vrem să se ocupe de fapte grave de corupție, nu-i așa? Nu mă interesează deloc, dar deloc, ce vrea Antena 3. Țineți cont că am lucrat cinci ani acolo și, deși îi cunosc pe cei mai mulți, nu pot spune cu certitudine care dintre foștii mei colegi au luat-o razna și care servesc conștienți, pentru leafă, interesele patronului. Iar dacă pe mine nu mă interesează cum m-ar putea jigni vreunul din ei după acest articol, nu văd de ce DNA-ul sau președintele Înaltei Curți ar fi sensibili la ce se spune la Antena 3. Nu de Rarinca s-au temut Livia Stanciu sau procurorul DNA, asta e clar! Ci de Antena 3! Și din cauza asta au dat cu bățul în baltă mai rău. Poate Antena 3 nici nu ar fi adus în platou un om care nu are nicio dovadă împotriva președintelui Înaltei Curți, dar așa, uite, au alimentat un Tăriceanu care vrea anchetarea democrației (wtf?) sau un Ponta care, când e chemat la DNA, spune că Rarinca e o victimă.

Lupta împotriva corupției este o chestiune importantă. Noi ca societate avem nevoie să credem în procurorii DNA și în judecătorii care dau sentințe. Acești oameni au schimbat pur și simplu cursul istoriei noastre și ei trebuie să rămână pe chestiuni importante, nu să fie sensibili ca politicienii la ce debitează unul sau altul pe la televizor.

Cât despre Antena 3…

… ea nici nu mai este un fenomen singular. Tocmai pentru că am lucrat acolo vă spun că nici Realitatea nu este departe, RTV-ul este o caricatură de televiziune de știri chiar mai exagerată decât Antena 3, iar B1TV este pur și simplu un post de avocați politici de închiriat – cine sare cu banul primește știri pozitive, cenzurarea celor negative, ba poate, cine știe, chiar și un lătrat în noapte. Actualele posturi de știri (cu notabila excepție Digi 24) sunt mai mult decât o discreditare înfiorătoare a profesiei de jurnalist, sunt o adevărată maladie a societății noastre, un fenomen care va pieri încet, dar va pieri până la urmă, asta însă numai prin educarea populației, schimbarea valorilor pe care le are națiunea și, probabil, prin schimbarea unor generații de votanți.