Vladimir Vladimirovici salveaza NATO… Спасибо Владимиру!

de Moise Guran

Aţi văzut filmul Wag the Dog? E o capodoperă de prin anii ’90, cu Dustin Hoffman şi Robert de Niro în rolurile unor cineaşti care inventează un război în Albania, dar un război doar pe televizor, la ştiri, pentru a deturna atenţia de la problemele interne ale unui preşedinte care risca să piardă alegerile. Câţiva ani mai târziu, în plin scandal Levinski, Bill Clinton chiar a atacat Serbia, urmărind probabil acelaşi efect ca în film. Ei bine, azi o să vă vorbesc puţin despre războiul pierdut şi despre războiul câştigat al lui Vladimir Vladimirovici Putin.Am văzut o foarte interesantă analiză făcută de fostul magnat rus Mihail Hodorkovski, acum rezident în Elveţia şi duşman de moarte al lui Vladimir Putin. Hodorkovski susţine că Putin a creat tensiunile cu Occidentul pentru a distrage atenţia mujicului rus de la corupţia internă care îl sărăceşte. Aşa măcar dă vina pe americani. Nu cred că analiza lui Hodorkovski este 100% adevărată, nu exclud posibilitatea ca oligarhia din jurul ţarului să fi urmărit şi aşa ceva, dar Putin e mult prea calculat. E un geniu atât de calculat încât greşelile sale nu pot fi greşeli ca ale noastre, ale celorlalţi muritori, greşelile unui geniu nu pot fi decât adevărate dezastre.

Îmi amintesc foarte clar şedinţa solemnă de după invadarea Crimeei, îmi amintesc tonul imperial pe care Putin a proclamat faptul că Rusia îşi va strica unele relaţii internaţionale… Îşi făcuse aşadar planul, anticipase probabil sancţiuni, anticipase şi posibilitatea unei scăderi a preţului ţiţeiului care să fie falimentară pentru Rusia… Dar nu, Vladimir Vladimirovici nu a anticipat reacţia NATO.

Uitaţi-vă acum, după ce alianţa a plasat nave de luptă în Baltică şi în Marea Neagră, după ce flancul estic a fost întărit cu avioane multirol şi artilerie grea, deja chiar Putin declară că nu e nebun să atace NATO, iar purtătorii săi de cuvânt ameninţă cu amplasarea de rachete nucleare… Ca şi când ameninţarea nucleară rusească ar fi încetat vreodată…

Dar, hai să o luăm şi altfel, la zece ani de la intrarea în Alianţă, o ţară ca România nu avea planul tactic de reacţie, nu avea decât o garanţie scrisă într-un tratat, NATO însăşi căutându-şi sensul într-o lume în care Rusia nu mai era un duşman. Azi, la un an de la invazia Crimeei, chiar dacă Rusia a destabilizat şi ocupat unele teritorii din Ucraina, NATO arată cu totul altfel…

Datorită măreţului plan al genialului ţar de la răsărit, noi ăştia din estul Europei suntem apăraţi cum n-am fost în toată istoria noastră, trimit americanii avioane de ultimă generaţie ca să nu ne expire resursa amărâtelor de MiG-uri pe care le mai avem, iar ţările NATO sunt mai strânse şi mai solidare decât oricând după încetarea Războiului Rece.

Și pentru asta trebuie să îi mulţumim lui Vladimir Vladimirovici, care, încordându-şi gena sovietică, poate a reuşit să sperie Europa de Est, poate a băgat groaza în Ucraina, Moldova şi Georgia, dar asta numai până la momentul în care şi-a dat seama că nu poate susţine, nici tehnic, nici financiar, o nouă cursă a înarmărilor. Evident, nu va da înapoi, nici nu mai are cum, căci, mai spune Hodorkovski, în Rusia oamenii cred sincer că în Ucraina se bat de fapt ruşii cu americanii. Și da, acel război Putin are mari şanse să îl câştige, căci este un război dus cu mujicul rus.

Diversiunea lui Putin este ceva mai puţin decât diversiunea lui Clinton în Iugoslavia şi ceva mai mult decât şarada lui Robert de Niro din capodopera Wag the Dog.