Jurnaliștii români au ratat știrea secolului!
Marea dramă a învățământului românesc nu este că ministrul a băut banii de manuale sau că alți dubioși din guvern vor să-l reformeze din nou, când nu sunt în stare nici măcar să repare acoperișurile de școli. Nu. Marea dramă a învățământului românesc este că este mult mai greu să-ți iei carnetul de tractorist decât să termini Facultatea de Jurnalism. Sau să te angajezi la ziar.
Și astfel, oameni care ar face o carieră în tractorism, arând ogoarele patriei și murind glorios călcați pentru că n-a știut unul să tragă frâna de mână, se dedică unei meserii pentru care nu au chemare, gen presă, unde se agită ca un cârd de gâște de fiecare dată când un amețit din guvern anunță o prostie. Apare un clown de teapa lui Eugen Teodorovici și spune o prostie, toată lumea dă în istericale, urlete, țipete, jelanii și râgâieli la toate televiziunile.
Când Victor Ponta, șeful tuturor zurbagiilor din Guvern, a anunțat că va reduce TVA-ul la alimente la 9%, toată lumea a dat în isterie, mai ales presarii, unii urlând că țara va intra în colaps economic, alții că nu se va vedea deloc pentru că retailerii sunt prea hrăpăreți și alții au urlat pur șisimplu, pentru că asta este singura voce jurnalistică pe care o au. Un internet întreg, care ar ajunge în alte țări ani întregi, a fost consumat în România pentru jelanie economică.
Dar eu știu, din experiență, că nu trebuie să ne uităm în gura economiștilor români. La noi, Daniel Dăianu, fost ministru în domeniu, se milogea la televizor după simpaticul escroc Sima să se întoarcă acasă cu banii, iar anul trecut guvernatorul Băncii Naționale, eminentul domn Isărescu, descoperea că taxele sunt un pic cam mari în România. Să nu ne mai aducem aminte de fostul ministru de Finanțe, absolventa de Harvard Ioana Petrescu, ce-și baza previziunile economice pe credință și „vă rog să mă credeți domnule Băsescu, eu am încredere că vom avea acei bani”.
Așa că, lăsând isteriile, se ieftinește mâncarea odată cu scăderea TVA? Pentru că nu sunt jurnalist de economic, am făcut ceea ce ăștia n-au mai făcut de ani buni – presă cu pixu’ pe hârtie. Am notat niște chestii cu carioca pe whiteboard. Am luat trei prețuri de la magazinul din colț în 7 aprilie, cam în vremea când s-a anunțat asta, am făcut niște estimări, așteptând să vină 1 iunie să văd cât scade cu adevărat. Am luat lapte, piept de pui pentru șnițele și niște crenvurști, pentru desert.
Laptele a crescut inițial la 8,87, a scăzut apoi la 8,51, a crescut iar la 8,73 vineri (29 mai) pentru ca, la final, după TVA, să ajungă la sub 8 lei. Caserola de piept de pui a scăzut cu 3 lei și jumate, față de estimarea noastră de 4 lei, iar crenvurștii zici că au rămas prea mulți pe stoc.
Deci, ce s-a întâmplat? Surprinzător, piața a evoluat logic și prețul la alimente a scăzut, exact cum era de așteptat. Asta-i știrea! Din păcate nu e nici o știre. Lucrurile au evoluat normal. Nu apare nicăieri informația asta că nu produce panică, nu generează furie, ură și războaie. Nu te poți jeli că s-au redus prețurile, nu te poți tângui că mâncarea e mai ieftină și că magazinele nu au fost lacome să profite de asta jupuind românii de ultimii bani. De aceea nu dăm nicăieri știrea.
De 1 iunie, pentru prima oară în ultimii 25 de ani, în România s-a ieftinit mâncarea. Și asta nu e o știre!