Nesimţirea nu se spală cu apă

Guest-post de Ina Gabriela Funețan

O știre recentă arată că în Târgu-Jiu, municipiu cu 80000 de locuitori, o listă lungă de notabilități a fost depistată, în urma unui control, ca având branșamente ilegale la rețeaua publică de apă. Șocant nu este furtul în sine- nu e o situație unică în România, furturi din rețelele publice de utilități s-au mai raportat- ci poziția socială a personajelor care furau apă. Vorbim, printre alții, de secretarul municipiului, de o doamnă judecător, de un fost deputat și secretar de stat în Ministerul Economiei, de un executor judecătoresc, de un angajat ANAF, de un vicepreședinte de organizație locală de partid, câțiva directori importanți în regii de stat și în deconcentrate, un om de afaceri abonat la contracte cu statul, un medic, un fotbalist.

Secretarul primăriei! Omul care ar trebui să conducă primăria în lipsa primarului și a viceprimarilor, omul care semnează toate actele primăriei- omul ăsta fura apă din rețeaua publică!Mai șochează amploarea fenomenului: în cartierul controlat- așa-numitul cartier Bicaz- 32 din cele 50 de vile erau branșate ilegal la apă, iar rețeaua de apă există în cartier de vreo cinci ani. Dar cartierul Bicaz nu e singurul cartier de vile al orașului- sunt patru-cinci, iar regia de apă tocmai începe să descopere că „are probleme” și în celelalte cartiere asemănătoare. Așadar, dacă proporția de branșamente ilegale este aceeași și în celelalte cartiere, putem spune că vreo 60% dintre locuitorii „de lux” ai orașului consumă apă de câțiva ani buni fără să plătească nimic.

În Târgu-Jiu, tarifele la apă-canal au crescut constant începând cu anul 2009. Din 2009 până în 2013, tarifele au crescut de la 1,47 lei la 5 lei/mc apă+canalizare fără TVA. Locuitorii din cartierele de blocuri se plâng permanent de creșterea prețului apei, care- trebuie să recunoașteți- e spectaculoasă: tariful s-a triplat în doar patru ani. Curios este faptul că, așa cum au crescut tarifele, au crescut și pierderile de apă în rețea: dacă în 2010, pierderile erau de 40%, în 2014 ele ajungeau la 62%. Aceste pierderi imense erau explicate astfel de directorul din acel moment al regiei: „Reţelele sunt vechi, se mai pierde şi în staţii, apoi mai este şi risipa foarte mare la cetăţeni. Mai sunt şi furturile de apă. Sunt multe cauze. Toţi suportăm aceste pierderi”.

Mai exact, părinții mei- pensionari care strâng toate chitanțele cu grijă-, plătesc și apa consumată de secretarul municipiului, de doamna judecătoare, de fostul deputat și de directorii de regii și deconcentrate implicați.

Noul director al Aparegio, numit în funcție în februarie 2015, ia senin notă de rezultatele controalelor și declară împăciuitor: „Situaţia poate fi remediată. Nu cred că voit nu au vrut să încheie contracte” și găsește soluția: „Am trimis notificări, 14 dintre proprietari au venit deja să facă contract cu Aparegio. Toți aveau alimentare cu apă ilegală și trebuie să intre în legalitate”. Așadar, hoții sunt „notificați„, încheie în grabă contracte și, gata, „au intrat în legalitate„, sunt din nou oameni cinstiți. E normal ca domnul director să fie așa de înțelegător: hoții de apă sunt vecinii domniei-sale, întrucât și dumneasa locuiește în cartierul Bicaz.

Cum a fost posibil ca, de atâta timp, șefii regiei să nu știe nimic despre pierderile de apă din cartierele bogătașilor? Chiar să nu fi observat nimeni cât de puțină apă se facturează în acele cartiere, în raport cu cât se consumă? Greu de crezut, căci povestea e prea veche.

Spre exemplu, prin 2010, o echipă care construia un sens giratoriu pe drumul de centură al orașului a spart o conductă care nu apărea nicăieri pe planșele proiectului. Până ca șeful de echipă să dea telefoane la birou și la regia de apă, să afle ce e cu conducta, vreo 12 persoane se adunaseră deja să vocifereze că au rămas fără apă. Tip practic, șeful de echipă a cerut muncitorilor să instaleze rapid o conductă provizorie și să monteze apometre pe conducta respectivă; când au auzit de apometre, protestatarii au dispărut la fel de rapid cum apăruseră. În apropiere se află un cartier de vile noi, ale unor personaje bine situate, așa cum e cartierul Bicaz.

Ce e înspăimântător la toată afacerea asta e faptul că toți acești oameni care au profitat de apă gratis sunt ceea ce s-ar numi „stâlpi ai societății”. Asta înseamnă că societatea locală se sprijină pe niște găinari jalnici care se bucură la ciupeala măruntă a 120-200 de lei pe lună, deși, evident, și-ar permite fără probleme să plătească.

Într-o Românie normală, funcționarul public, magistratul ar demisiona imediat ce a fost prins că a furat. Politicianul ar ieși pentru totdeauna din viața politică, iar omul de afaceri ar fi eliminat de pe piață. În plus, directorul regiei de apă ar pleca din funcție și toată lista de supraoameni ar avea dosare penale.

În România anormală în care trăim noi, absolut nimeni nu a înaintat nici o demisie. Împricinații dau explicații uluitoare („a fost o delăsare din partea mea”), iar directorul regiei trimite, politicos, notificări. Peste toate astea, primarul care a girat ani de zile situația scandaloasă cere ca „domnul director să facă o anchetă internă şi să ia măsuri„, deși poate o idee mai bună era să-l demită instantaneu pe secretarul primăriei, subordonatul domniei-sale aflat pe lista rușinii.

Până una-alta, pierderile regiei s-au acumulat, cineva va trebui să le plătească și tare mă tem că tot părinții mei și ceilalți pensionari din cartier le vor plăti, căci mi-e greu să cred că cineva le va factura nesimțiților apa consumată în cinci ani de zile.

Nu-mi rămâne decât să întreb, știind că întrebările mele sunt retorice: nu vă e rușine să vă plătească părinții mei apa, doamnă judecătoare? Nu vă crapă obrazul când vă plătesc pensionarii apa, domnule deputat?