(P) Cât de important e să vină ambulanța la timp?

de Sînziana Maioreanu, CEO Aegon România

Adela lucrează la Aegon din ianuarie 2012. E pasionată de marketing și întotdeauna și-a făcut treaba cu sârguință, din drag pentru domeniul în care s-a specializat. Despre industria asigurărilor, mi-a explicat de curând, avea păreri împărțite, însă s-a angajat la Aegon deoarece percepea compania ca fiind una onestă, activă într-un domeniu controversat. Deși nu avea deloc experiență în asigurări, a privit job-ul drept o provocare și, împreună cu un sentiment de apartenență la o echipă frumoasă, a rămas la noi ani buni.

În iunie 2014, lucrurile s-au schimbat. Tatăl ei a fost diagnosticat cu cancer, un diagnostic pe care nu îl suspecta nimeni, și Adela și-a petrecut lunile de vară pe holurile unui spital din Cluj.

““Nu pot descrie durerea și neputința simțite atunci. Sunt obișnuită să țin lucrurile sub control, să mă zbat pentru a rezolva provocările ce-mi apar. Cu toate astea, în acele momente, viața părintelui meu drag era în mâinile unor străini”, mi-a povestit ea. Din fericire, situația tatălui meu a avut finalul dorit, însă, în săptămânile petrecute la Chirurgie III, le-am văzut pe toate: oameni chinuiți de bolile proprii sau de suferința celor dragi, oameni bucuroși că au reușit să mute ceea ce li se părea că sunt munți sau oameni zdrobiți de durere și tristețe. Dar cel mai trist mi s-a părut să văd oameni care, pe lângă grija sănătății, erau chinuiți de gândul că nu au bani să depășească momentul. M-am bucurat atunci că părinții mei sunt oameni întelepți. Au știut să își asigure o sumă de bani astfel încât singura noastră prioritate din acea perioadă să fie însănătoșirea lui tata, fără să ne frământe gândul că ne luăm de la gură ca el să se facă bine. Am înțeles atunci că la Aegon nu am un job, am o misiune și sunt norocoasă că se potrivește cu cea a companiei pentru care lucrez: îmi doresc să-i ajut pe oameni să-și asume responsabilitatea propriului viitor financiar.”

Să fim înțeleși, clinica în discuție e una dintre cele mai bine dotate din țară, cu doctori buni și onești. Cu toate astea, o dată cu orice spitalizare, apar cheltuieli inevitabile. Și nu sunt sume neglijabile.

Deși fiecare dintre noi am trăit sau am auzit de o poveste similară cu cea de mai sus, studii recente ale prestigioasei companii de cercetare GfK România au reflectat o realitate îngrijorătoare pentru România: conaționalii noștri nu-și fac asigurări de viață, nu se pregătesc pentru momente precum cel prin care a trecut colega mea.

Înainte de a vă explica ce cred eu că stă, de fapt, în spatele acestei situații, permiteți-mi să trec în revistă, pe scurt, principalele tipuri de asigurări de viață.

Asigurările de risc sunt produse financiare care garantează plata unei sume de bani persoanei desemnate drept beneficiar, în cazul producerii evenimentului asigurat. O astfel de asigurare reprezintă, în economiile moderne, “un minim de igienă financiară” al oricărei persoane active în câmpul muncii, încă din tinerețe. De ce? Din respect pentru sine și pentru cei dragi: în caz de nevoie, asiguratorul plătește asiguratului bani pentru intervenții chirurgicale, spitalizare, convalescență sau, în caz că acesta moare, o sumă substanțială beneficiarilor asiguratului.

Asigurările cu componentă de economisire sunt produse financiare mixte, cu durată îndelungată, care, pe lângă componenta de asigurare, oferă și posibilitatea de a economisi o sumă de bani. Practic, pe toată durata contractului, asiguratul are liniștea că se poate baza pe o sumă de bani în caz că pățește ceva, iar la finalul contractului își primește banii plătiți înapoi, chiar cu o dobândă garantată.

Asigurările cu componentă investițională sunt, de asemenea, produse financiare compozite, adresate pesoanelor care doresc să își plaseze bani în unități de fond. Ele includ atât protecția în caz de producere a evenimentului asigurat, cât și posibilitatea de a obține profit, în funcție de evoluția piețelor financiare internaționale.

Revenind la decizia românilor de a nu se asigura…

Cele mai frecvent întâlnite argumente, conform GfK, pentru care conaționalii noștri nu-și fac asigurări de viață sunt “nu îmi permit” și “nu am încredere”. Din punctul meu de vedere, aceste argumente nu se susțin și vă voi explica în continuare de ce.

Există, în România, asigurări de risc care pleacă de la un cost de câțiva lei pe lună. Aegon, de exemplu, distribuie prin Banca Transilvania un produs care costă între 5 și 15 lei lunar, în funcție de riscurile pentru care asiguratul vrea să fie acoperit. Astfel, în caz de deces sau invaliditate din accident, suma primită este de 40.000 de lei, iar pentru fiecare zi de spitalizare, asiguratul primește 50 de lei.

Poate unii dintre voi veți spune că suma sau riscurile acoperite nu sunt suficiente. Iar eu vă voi spune că, astăzi, există în România, la Aegon sau la alte companii, produse potrivite oricăror nevoi și așteptări. Ceea ce ne lipsește unora este asumarea responsabilității că o asigurare de viață ține de un minim de “igienă financiară” a fiecăruia dintre noi. Dacă o aveți, vă felicit! Dacă nu o aveți, vă invit să o contractați chiar azi.

Cât despre lipsa de încredere în companiile de asigurare, vă spun doar atât: ca în orice industrie, există furnizori mai buni și mai puțin buni… Din nefericire, în țara noastră, exemplele pozitive se propagă mai greu, pe când aspectele negative sunt intens promovate. Asta nu înseamnă că practicile condamnabile, adesea mediatizate, sunt regulă generală în industrie: există multe companii oneste, care își respectă angajamentele față de clienți. Trebuie doar ca aceștia să se documenteze puțin înainte de semnarea unui contract și să aleagă produsul potrivit, de la o companie cu o reputație curată.

Revenind la colega mea…

Povestea tatălui Adelei poate fi a oricăruia dintre noi. O poveste cu provocări și încercări neprevăzute, pentru care ne dorim un final fericit. Tatăl ei a avut întelepciunea să se pregatească pentru această situație și, când a întâlnit-o, și-a canalizat toată energia pe a se face bine, fără să aibă grija cheltuielilor.

Prin povestea colegei mele am încercat să vă explic, astăzi, care este rolul nostru: asigurările sunt ca o ambulanță. Nimeni nu-și dorește să le folosească, dar, la nevoie, ne dorim ca ele să acționeze prompt, profesionist și fără ezitare.  Pentru ca asta să se întample, în primul rând, ambulanța trebuie chemată!