Ar cam fi timpul să ieşim din mediocritate

de Moise Guran

A venit o ştire de la FMI care atrage atenţia guvernului României că greşeşte cam des prognozele de creştere economică… Auzi, tupeu! Tocmai ei care au dat-o de gard an de an şi, de fapt, şi-au făcut prognozele pentru economia românească în funcţie de ce măsuri aberante mai aveau de gând să impună… În fine… le-am propus colegilor mei de la TV să nu mai dăm ştiri despre FMI. Ar fi o lipsă de respect pentru timpul telespectatorilor.

Am văzut, în schimb, un scenariu macroeconomic făcut de cei de la Banca Transilvania pentru acest an, scenariu care pleacă de la premisa că economia noastră va reuşi, în 2015, o creştere de 4%, cea mai mare din 2008 şi până astăzi.

Cercetătorii de la Banca Transilvania au observat faptul că, anul trecut, creşterea de aproape trei la sută a PIB-ului s-a bazat, aproape în exclusivitate, pe creşterea consumului, atât public cât şi privat. Din punct de vedere al investiţiilor productive, 2014 nu a adus relansarea pe care o speram cu toţii, ba dimpotrivă, investiţiile care creează locuri de muncă au scăzut pentru al treilea an consecutiv.

Pentru acest an, ei iau în considerare o creştere semnificativă a investiţiilor, în condiţiile păstrării consumului public, dar şi a creşterii apetitului pentru consum al cetăţeanului român. Mi se pare un scenariu ok până aici, căci de la statul român e mai bine să nu te aştepţi la surprize pozitive. Dacă or veni… să fie primit, dacă nu, măcar n-am sperat sperat degeaba.

Una peste alta, o previziune de creştere de 4%, în acest an, este totuşi rezervată. Eu aş spune că este posibil ca în 2015 economia României să crească chiar cu mai mult de 4%. Şi asta pentru că se simte deja o uşoară modificare a structurii economiei noastre.

De obicei, atunci când romanul consumă mai mult se umflă şi importurile, ceea ce limitează de fapt înavuţirea românilor. Cu excepţia importurilor de tehnologie, care ne fac munca mai productivă şi mai eficientă, importurile de bunuri de consum reprezintă, de fapt, un potenţial pierdut pentru locurile de muncă ce ar fi putut fi create în ţara noastră.

În 2015, piaţă românească mai resimte încă şocul embargoului de facto asupra Rusiei, ceea ce ne afectează indirect, pentru că o serie de mărfuri europene, rămase fără piaţă de desfacere, au intrat pe a noastră la preţuri de dumping, de fapt, la preţuri de recuperare parţială a unei pierderi.

Şi, dacă cei de la departamentul de cercetare al Băncii Transilvania au toate motivele să creadă că modelul de cosmopolitism specific românesc se va păstra, mie mi se pare că lucrurile s-au mai schimbat în timpul acestei crize. Este clar că asistăm deja la o creştere a importurilor, şi probabil ea va continua, dar nu va fi atât de mare, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă te uiţi cu atenţie la structura exporturilor pe care România le face acum, îţi dai seama că nu mai este vorba doar de Dacii şi de grâne.

Mici afaceri (iar când spun mici, ăsta este un termen relativ, pentru că vorbim de afaceri care creează fiecare zeci sau sute de locuri de muncă, dar sunt mici, în comparaţie cu o industrie auto, aşa cum este Dacia), mici afaceri, spuneam, au început să găsească tot mai mult calea către piaţă europeană şi, odată cu ea, sensul integrării noastre în UE.

Ceea ce încerc să vă spun este că eu cred cu tărie că exporturile româneşti vor reuşi să depăşească importurile, chiar în acest an, ceea ce ar trebui să se vadă şi în valuta remisă către ţară noastră, şi în profiturile firmelor româneşti şi, în final, în salariile românilor.

Dacă vi se pare prea optimist aceast scenariu al meu, este doar pentru că noi, românii, nu am ajuns încă la capacitatea de încredere de care avem nevoie pentru a progresa dincolo de un ritm pe care, să recunoaştem, cu toţii îl considerăm a fi mediocru.

Ar cam fi timpul, zic eu, să ne dorim şi să facem lucruri concrete, să fim conştienţi în primul rând, că, cel puţin economic, putem ieşi din mediocritate.