De fapt, Diaconescu ne-a învins
de Moise Guran
La ieșirea din casă în drum spre penitenciarul în care va petrece cinci ani și jumătate, jurnalistul, politicianul, milionarul, omul de televiziune, haiducul și tribunul Dan Diaconescu a mai aruncat o flegmă poporului care l-a făcut toate acestea. O să plătiți, zice, 28 de milioane de lei vechi pe lună pentru întreținerea mea. Știi ce, Dane, suntem gata să facem și o colectă dacă e cazul… Dar de regretat probabil regretăm și noi, la fel de mult ca și tine, chiar dacă din alte motive.
Din capul locului vă spun că eu, ca jurnalist, sunt nevoit să mi-l asum pe Dan Diaconescu chiar dacă el, și alții ca el, reprezintă un adevărat cancer ce-a distrus pur și simplu credibilitatea acestei meserii pe care și eu o fac. N-are rost să mai spunem că Diaconescu nu era jurnalist atâta timp cât era perceput ca atare.
Dan Diaconescu a profitat practic de lipsa de educație în general, de lipsa de educație democratică în special și, mai ales, de credulitatea unei părți a populației României. Nimic din ceea ce a fost vreodată OTV nu s-ar fi putut numi jurnalism, dar spun asta cu năduf dacă lumea nu înțelege ce spun. Acel post tv a fost un show prelungit, senzațional doar prin faptul că a jucat în picioare orice limite ale bunului simț, ba chiar și ale psihiatriei uneori. Pornit ca o nișă, căci publicul țintă nu era foarte numeros pe atunci, OTV a contribuit substanțial la îndobitocirea maselor, alimentându-și succesul exact din asta, pe măsură ce nația devenea din ce în ce mai proastă.
Nu vreau să jignesc pe nimeni și, deși sunt conștient că mulți dintre dumneavoastră mă veți blama pentru ce urmează să spun, adevărul este că noi l-am creat pe Dan Diaconescu.
Succesul acestui măscărici care a pozat permanent în haiduc, în tribun, în apărător al poporului, a dat naștere în final la două fenomene: în primul rând sutele de mii de telespectatori captivi l-au îmbogățit pe Dan Diaconescu. Nu din publicitate ci din șantaj și șpagă. În final a și ajuns la pușcărie din cauza asta dar a ajuns târziu, pentru că, al doilea fenomen se produsee… Succesul său a devenit tentant și s-a diseminat ca model de presă. Îl regăsești astăzi împărțit, eventual pe componente, în mai multe televiziuni decât ar fi putut vreodată Dan Diaconescu să creeze singur. Găsești tabloidul împins până la macabru (un adevărat spălător de creiere) și la televiziuni mari, dar și la așa anumitele televiziuni de știri. Găsești vendeta politică și ofensa pură, împinsă până la nesimțire, eventual sub numele de pamflet, sau sub numele de talkshow. Găsești de fapt seară de seară, nu sute de mii, ci milioane de români privindu-l pe Dan Diaconescu redifuzat sub alte nume și sub alte chipuri pe zeci de posturi tv.
Ceea ce ne duce în mod inevitabil la concluzia că noi telespectatorii suntem creatorii săi, noi și, desigur, declinul educației în România, căci noi îi alimentăm din telecomandă cu bani pe acești zeci de Dani Diaconescu. Ce vreți… o nație slabă nu poate avea nici elite puternice, căci și elitele alea… de unde să rezulte săracele?
Adevărul simplu este că Dan Diaconescu ne-a învins dar, pe de altă parte, condamnarea definitivă a marelui jurnalist și om de televiziune ar trebui să fie o lecție pentru toți cei care practica această meserie…
Fără bun simț și principii solide, haiducia este cel puțin scamatorie sau, cel mult, hoție.
