Ameninţarea blondă şi lecţia de bărbăţie pentru structurile de forţă ale statului

de Moise Guran

Cu riscul de a mă număra doamna Elena Udrea printre acoperiţii din presă, am unele probleme în a crede povestea unui om care, atunci când este acuzat, deci nu mai devreme, ci atunci când aude zăngănitul cătuşelor, începe să vorbească despre securişti, mafioţi, şpăgi şi alte d-astea. Totuşi, astăzi nu mai am chef să vorbesc despre alegaţiile doamnei Udrea, o fac şi-aşa, destul, alţii, aş vrea să explic, însă, modul în care dansează în politică structurile de forţă ale statului român. Duplicitatea este strategia lor.

Spre deosebire de fosta Securitate, nici Serviciul Român de Informaţii, nici alte servicii din România nu mai au posibilitatea de a instrumenta dosare penale. Rolul lor, aşa cum reiese din lege, este doar acela de a informa. Pe cine? Păi pe beneficiarii legali, aşa cum sunt prevăzuţi ei în lege … Preşedintele, în special, uneori şi pe Primul Ministru, alteori pe niciunul dintre ei, ci doar Parchetul, dacă este vorba despre comiterea unor infracţiuni.

În alte cazuri, în funcţie de riscurile de securitate, un serviciu poate decide să nu informeze nici Parchetul… Exemplul cel mai bun este cel dat chiar de doamna Udrea… Dacă ştii că politiciul a pus un politruc, precum Bica, să controleze DIICOT, ce faci? Mai dai informaţii la DIICOT, riscând să-ţi desconspiri sursele, sau aştepţi ca politicul să rezolve problema pe care a creeat-o?

În acelaşi timp, însă, Serviciile Secrete nu pot fi stat în stat şi, dacă la un moment dat, de exemplu, realizează că în anturajul preşedintelui se învârte o ameninţare blondă pentru securitatea naţională, cred că serviciile sunt obligate să-l avertizeze pe preşedinte.

Este greu de spus ce ar trebui să facă acestea ulterior, dacă ar constata că presedintele persistă în greşeala cu ameninţarea blondă… Jobul lor este să păzească statul pe care îl reprezintă, la un moment dat, omul respectiv. Problema, la noi, a fost întotdeauna legată de integritatea oamenilor de la conducere. Toţi au avut momentele lor de zeitate, momente în care au crezut că au control total asupra Serviciilor. Evident, toţi au greşit, un ofiţer de informaţii va raporta întotdeauna mai departe, dar este decizia şefului său ce face cu informaţia respectivă.

Şi întrebarea de azi este cât de corect procedează serviciile în acest balet cu politicienii?

Adevărul simplu este că acestea nu şi-au pierdut niciodată servilismul faţă de politic, asta şi pentru că, în general, politicul este cel care poate decapita Servicii. Nici nu se poate altfel, aşa funcţionează democraţia, dar am constatat, pe parcursul acestor decenii de după Revoluţie, că informaţii sensibile despre cei aflaţi la putere, ajung la procurori abia după ce respectivii pierd puterea. Poate nici procurorii nu sunt întotdeauna mai bărbaţi decât spionii, habar n-am, dar sincer să vă spun… nu-mi place.

Nu-mi place deloc şi nu găsesc nicio scuză DNA-ului pentru faptul că o caută pe Elena Udrea în dosarul Bute după patru ani. Acuzaţia de corupţie cu beneficii de popularitate politică, în condiţiile în care madam n-a semnat nimic, să ştiţi că nu va putea fi susţinută, decât dacă procurorii dovedesc şi constituirea unui grup infracţional în jurul Elenei Udrea. Iar dacă pot asta, înseamnă că au interceptat-o pe doamna încă de atunci… Aşa că iertaţi-mă că pun întrebări care, acum, o pot ajuta pe Udrea… De ce aţi aşteptat, vajnici luptători anti-corupţie, să pice Băsescu ca să ajungeţi la Elena Udrea?

Da, Elena Udrea are dreptate, este, probabil, urmărită de multă vreme de către Serviciile Secrete, nu pentru că ştie multe, nu pentru nepreţuitele bârfe de budoar, e chiar penibilă când se descrie, în concurs cu SRI, ca sursă alternativă de informaţii pentru Băsescu, ci pentru că apropiaţii domniei sale – de la soţ şi până la fetele cu care făcea escapade de şoping la Paris – sunt pur şi simplu infractori, aflaţi acum după gratii. Era normal ca această interfaţă între nişte infractori şi preşedintele ţării să fie monitorizată atent de SRI.

Dar ce s-ar fi întâmplat dacă DNA ar fi întrebat-o, pe doamna Udrea, de sănătate în legătură cu Gala Bute acum trei ani? Îi omora Băsescu? Îi degrada? Le lua meseria, ce le făcea?

O să-mi spuneţi că, de exemplu, fratele preşedintelui, Traian Băsescu, a picat când acesta încă era pe funcţie, dar nici acela nu este tocmai un exemplu bun. Structurile de putere, ca să nu le zic, de-a dreptu’, structuri mafiote, croşetate în jurul preşedintelui Traian Băsescu, au început să se destrame încă din vara anului trecut, atunci când a devenit foarte clar faptul că Băsescu nu mai are şanse să-şi prelungească puterea, prin interpuşi gen Elena Udrea.

Deci, da! Acestea sunt problemele, şi ale SRI, şi ale DNA, nu mai vorbesc de poliţie sau de alte structuri de forţă… Se tem de politicieni, dansează cu ei cât au puterea pentru a ne arăta, post-factum, ce mere stricate ne-au condus.

Eu unul parcă aş prefera mai multă bărbăţie din partea oamenilor, bărbaţi sau femei, care conduc aceste instituţii.