Relansarea creditării este o iluzie. Unele bănci încă sunt în căutarea sensului pierdut
de Moise Guran
O mai ştiţi pe aia cu „Noi ne facem că muncim, voi vă faceţi că ne plătiţi”? Cel puţin prima ei parte este încă valabilă într-un sector în care nu v-aţi fi aşteptat… cel bancar.
Atât de mult au insistat, cu toţii, anul trecut, să crească cumva consumul populaţiei, încât, la un moment dat, începusem să cred că ne apropiem de un nou derapaj. Şi, într-adevăr, în ultimul an, creditul în lei a crescut cu 17%, adică cu vreo 6 miliarde lei. Şi eu sunt de acord să crească consumul, dar nu atât pe credit şi, mai ales, nu într-un ritm de aproape 20%.
Atâta doar că, în acelaşi timp în care creditul în lei pare a fi explodat, cel în valută a scăzut cu 9,5%, ceea ce, raportat la o altă bază, înseamnă că, din cele 6 miliarde lei pe care românii le-au făcut suplimentar credite la bănci, 5,3 miliarde de lei s-au întors în bănci, prin refinanţarea unor credite în valută.
Bravo stimaţi români! Bun moment, euro a fost anul trecut destul de jos. Dar nu asta discut acum…
Din cele 6 miliarde de lei credit în lei, au mai rămas pentru consum şi investiţii, din partea populaţiei, 0,7 miliarde de lei, o sumă chiar decentă pentru un an de zile. Adevărata problemă a fost atunci când am descoperit diferenţa dintre creditele noi făcute de firmele din România şi creditele închise de către acestea.
Pe persoană juridică, patronul român a dus la bancă şi a închis credite de 6 miliarde de lei, dar s-a împrumutat numai 1,2 miliarde de lei.
Rezultă că băncile din România nu au introdus bani noi în economia ţării noastre, ci din contră, au tras cam un miliard de euro de pe român, în total, fie el pe persoană fizică sau juridică. Nu mai insist, că şi-aşa am insistat prea mult, asupra creditului la care se aruncă cetăţeanul pe persoană fizică. Firmele însă … Ei bine, cu firmele este altă mâncare de peşte… Firmele nu pot trăi fără creditare, sau, în cel mai bun caz, nu se pot extinde sau dezvolta dacă nu au o bancă în spate.
În acest moment, indiferent de liniile de finanţare pe care le au deschise cu mamele lor de afară, băncile de la noi dau credite din economiile pe care tot noi le facem. Ceea ce este cel puţin nefiresc, dacă nu cumva este chiar aberant, având în vedere dobânzile negative de pe piaţa europeană şi dobânzile foarte mici la care BNR le răstoarnă camioane de bani prin trezorerii.
Cel puţin o parte din vină pentru creşterea economică sub potenţial a ţării noastre o au băncile, iar unele dintre ele, dacă tot n-au de gând să finanţeze economia, ci doar să speculeze anumite conjucturi, poate ar trebui să se retragă de pe piaţa românească. Poate au treabă în altă parte, iar noi le reţinem.
