Recesiunea care n-a mai fost…
de Moise Guran
Doar aşa, pentru ştiinţa dumneavoastră o să vă spun cum se face o corecţie statistică, astfel încât noi, România, să nu fi fost niciodată în recesiune tehnică. Rostul acestor date de la statistică este acela de a arăta guvernantului şi mediului economic că ţara merge într-o direcţie bună sau într-o direcţie proastă.
Pentru a putea compara, de exemplu, primul trimestru economic, în care suntem după sărbători, poate a fost zăpadă şi constructorii n-au lucrat sau poate am fost mai veseli şi mai cu chef de muncă… nu ştiu, poate pentru că Naţionala a bătut Ungaria la fotbal, cu un trimestru doi în care poate a fost soare şi frumos, dar poate au fost mai puţine sărbători şi mai multe zile de muncă, statisticienii fac un model de ponderare căruia îi spun PIB ajustat.
În acest model, ei pun informaţii considerate relevante şi, pe care, mai târziu, îl pot corecta, invocând că s-a schimbat sezonalitatea. E aproape banal.
Povestea cu recesiunea tehnică a fost aşa – iniţial, s-a anunţat o creştere ecoonomică pe primul trimestru din 2014, după care, la anunţarea unei scăderi uriaşe în trimestrul doi, s-a corectat pe mecanismul pe care vi l-am descris şi creşterea din trimestrul I. S-a corectat la scădere, dar o scădere de 0,1%. Fiind, însă, două trimestre consecutive de scădere, a rezultat recesiune tehnică, care, în esenţă ar fi trebuit să fie un semnal pentru guvern. N-a fost, şi chiar dacă pe trimestrul III, Statistica oficială va anunţa în ultima zi de campanie electorală o creştere trimestrială a economiei, ieşirea din recesiune presupune două trimestre consecutive de creştere, la fel cum recesiunea presupune două consecutive de scădere.
În mod cert, statistica nu poate corecta scăderea din trimestrul doi la creştere, că ar fi prea gogonată, România a înregistrat în această vară cea mai mare cădere economică din Europa, dar poate întoarce pe plus acel -0,1% din primul trimestru.
Eu nu o să vă spun acum că asta ar fi o măgărie statistică. Astfel de corecţii se fac în mod frecvent, dar ceea ce mă surprinde este puterea lor într-o campanie electorală în care candidaţii au fugit ca dracu’ de tămâie de discuţiile şi dezbaterile despre economie. În 2012 am mai asistat la o astfel de reaşezare, şi atunci economia a căzut, dar statistica oficială a ţinut neapărat să ne arate o scădere a numărului de şomeri. Şi atunci aveam alegeri.
De data asta, statistica este doar o artificie din show-ul electoral, căci, tot în ultima zi de campanie, o eventuală corectare care să ne spună că n-am fost niciodată în recesiune tehnică va veni la pachet cu inaugurarea unei autostrăzi scoase ca din mânecă, de la Sibiu la Deva. Ca să nu mai vorbim de cifre seci pe la televizor, ca să vadă şi electoratul cum creşte economia.
V-am mai spus şi nu-mi place să mă repet, dar cineva tot reuşeşte să ne jignească inteligenţa. Poate de lunea viitoare intrăm în normalitate, căci chestiunile astea economice le simţim direct, iar show-urile electorale nu ţin de foame.
