„Delirul” neterminat al lui Dinu Patriciu
de Moise Guran
Azi o să vă fac povestea unor sinistre coincidenţe, peste timp. Ţineţi-vă bine, căci o să facem împreună o şedinţă de spiritism, una în care ne va fi călăuză în lumea celor drepţi spiritul nemuritor al lui Marin Preda. Buhuhuhu, păzea că începem!
Ca mare fan al lui Marin Preda, n-am putut să nu fac, de-a lungul timpului, o corelaţie între apariţia ziarului ZIUA, la mijlocul anilor ’90, şi personajul Grigore Patriciu, fondatorul ziarului ZIUA, din romanul „Delirul” al lui Marin Preda. S-au scris numeroase analize de ordin literar şi istoric care l-au identificat pe Grigore Patriciu ca fiind întruchiparea lui Pamfil Şeicaru. Preda avea acest obicei de a croşeta în jurul unor personaje istorice şi, în acest sens, „Cel mai iubit dintre pământeni” este chiar un exemplu mai bun decât „Delirul”. Dar de acesta din urmă leg eu straniile coincidenţe de astăzi.
La 15 de ani de la moartea lui Marin Preda şi la 20 de ani după apariţia romanului „Delirul”, într-o Românie ce abia se întorsese la democraţie, un alt Patriciu, arhitectul Dinu Patriciu, finanţează reînfiinţarea ziarului ZIUA, sub conducerea dubiosului Sorin Roşca Stănescu. Nu sunt eu în măsură să judec dacă şi sloganul „şantajul şi etajul” – atribuit în romanul lui Preda jurnalistului-personaj (fictiv şi nu prea) Grigore Patriciu, din perioada interbelică – a fost preluat de ZIUA lui Dinu Patriciu din anii ’90. Dar mi-a fost imposibil să nu remarc faptul că profilul Naşului Sorin Roşca Stănescu era exact cel al personajului Grigore Patriciu din romanul lui Marin Preda, deşi coincidenţa de nume era doar cu a patronului din umbră – Dinu Patriciu.
Habar n-am dacă lui Dinu Patriciu, om citit, chiar i-au trecut ironic, prin minte, aceste lucruri acum 20 de ani când i-a dat bani lui Sorin Roşca Stănescu pentru ziarul ZIUA. Azi însă, la două luni după moartea subită a lui Patriciu, azi, când Sorin Roşca Stănescu este în puşcărie şi când – atenţie! – averea lui Dinu Patriciu rămâne, în mod ciudat, intactă în urma închiderii dosarului Rompetrol, alte stranii coincidenţe îmi vin în minte…
Moartea lui Marin Preda în 1980 a lăsat un mare gol, mie şi celorlalţi cititori ai săi, literaturii române în general, căci romanul „Delirul” a rămas neterminat.
Moartea lui Dinu Patriciu, în 2014, lasă neelucidate misterele unor importante averi din România, averi care s-ar fi putut lămuri odată cu condamnarea lui Patriciu în dosarul Rompetrol. Prin moarte, marele liberal, din păcate şi ţepar, a scăpat de o sentinţă care n-avea cum să fie mai mică de şase ani, dar care putea ajunge şi la 20 de ani, cât au cerut procurorii.
PS Acest text nu are nicio legătură cu teoriile care circulă pe net (alimentate şi de un psihiatric candidat la preşedinţie) cum că Patriciu n-ar fi mort, ci şi-ar fi înscenat moartea pentru a scăpa de puşcărie. Dar închiderea cauzei penale, fără a stabili responsabilitatea civilă (adică despăgubirea) din sarcina familiei sale, chiar e ciudată.
