Recesiunea – planul vinovat al unei eminenţe maronii
de Moise Guran
Economiştilor le este destul de clar că şi al treilea trimestru din acest an va fi unul de recesiune, iar eu chiar m-aş risca şi aş fi gata să pariez că nici al patrulea nu va fi mai breaz. N-am luat-o razna şi nu mă cred mama omida, n-am cum să prevăd viitorul şi sper din răsputeri să mă înşel. Acum, să vă spun de ce nu cred că mă înşel.
Numărul de locuri de muncă scade, în ciuda faptului că producţia industrială creşte, iar toată recesiunea din acest an vine din construcţii. Mai exact, din lucrările publice. Aveam o bănuială încă din vară dar, privind acum cât de darnic împarte statul bani într-o parte şi în alta, sunt sigur – tăierea banilor pentru drumuri, autostrăzi şi reţele edilitare nu reprezintă un accident, ci un plan.
O eminenţă maronie care şi-a dat seama că n-ar fi avut bani, nici pentru pensionari, nici pentru profesori, nici pentru funcţionari, ca să le facă acum în an electoral plăţi suplimentare, a decis la un moment dat, în primăvară, să frâneze ritmul şi aşa precar al lucrărilor de infrastructură. Nu-s chiar mulţi bani… în primele şase luni statul a economisit din investiţii nefăcute câteva sute de milioane de euro şi, probabil, până la final, va cheltui suplimentar pe diferite proiecte de îmbunare electorală mai puţin de un miliard de euro. Problema este că, fiind în multe cazuri proiecte europene cofinanţate doar de statul român, la finalul anului, economia va avea o suferinţă de cel puţin trei miliarde de euro, ceea ce va induce o scădere a PIB de 1-2 procente.
Desigur, şi pomenile electorale ajung în economie, sub forma consumului, iar acesta chiar a crescut şi continuă să crească, dar efectul este pervers căci o bună parte a consumului merge în importuri şi, de aici, numărul mai mic de locuri de muncă.
Ceea ce mă enervează la acest plan este în esenţă iresponsabilitatea lui. Nu e prostie, mi-e clar acum… e rea-credinţă!
De fiecare dată când sunt alegeri se opreşte ţara în loc ca să iasă cutare sau cutare primar, deputat sau preşedinte. Acum spunem adio autostrăzi pentru că Ponta vrea câteva milioane de voturi de la bugetari şi de la pensionari. Nu sunt convins că eminenţa care i-a plănuit această deturnare ilegală de bani publici de la investiţii spre beneficii de tot felul i-a explicat şi faptul că nu te joci cu astfel de resorturi economice, că din banii pentru o autostradă nu trăieşte doar cel angajat acolo să dea cu târnăcopul, ci sunt mii de locuri de muncă pe orizontală şi pe verticală ce se pierd.
Industrii întregi se pot opri, iar firmele mici care subcontractează sau comercianţii care trăiesc din salariile acestor muncitori din construcţii se duc direct în insolvenţă. Odată oprit acest buton, nu-ţi garantează nimeni că data viitoare când vrei să-l porneşti creşterea se va relua la fel.
Şi… încă ceva… pe vechiul Cod Penal, deturnarea de fonduri publice era atât de neclar formulată, încât pentru astfel de fapte cineva putea primi cinci ani de puşcărie, sau chiar 15, dacă din această cauză intra în recesiune toată economia. Pe codul nou, nu se mai poate şi, oricum ar trebui demonstrat că cineva a aranjat cu constructorii întârzierea sau amânarea lucrărilor pentru a rămâne banii necheltuiţi, ca să fie realocaţi la rectificare către zona cheltuielilor bugetare cu impact electoral.
Aşa că, singura pedeapsă poate veni exact de la cei al căror vot îl cumpără acum guvernul cu preţul recesiunii.
