Isărescu, ultimul mohican într-o BNR pesedizată

de Moise Guran

Schimbarea Consiliului de Administraţie de la BNR este ca un fel de serbare şcolară în care publicul nu vede, dar după cortină premianţii îşi trag ghionturi.

Atât de multe interese şi jocuri s-au făcut în acest an, încât mi-ar trebui o întreagă emisiune la tv ca să vă povestesc ce şi cum. O să ridic, doar parţial, pentru dumneavoastră cortina, ca să înţelegeţi cât de cât aceste meciuri.

În primul rând, votarea în unanimitate a lui Mugur Isărescu în poziţia de guvernator nu este o victorie nici măcar pentru acesta. Omul său de bază, Cristian Popa, cel pe care îl pregăteşte de aproape 20 de ani pentru a-i lua locul într-o zi la conducerea unei bănci centrale apolitice şi independente de guvern, a fost respins de către partidele politice. Popa este o minte strălucită, dar care n-a avut, de exemplu, abilitatea unui Daniel Dăianu sau a unui Bogdan Olteanu să se înţeleagă cumva cu cei care au tras aceste sfori. Foarte probabil s-a bazat doar pe recomandarea lui Isărescu, iar ţeapa a luat-o, astfel, Isărescu însuşi, chiar dacă are şansa de a intra în istorie cu un mandat de 30 de ani la banca Centrală a României.

În al doilea rând, mutarea lui Liviu Voinea şi a lui Gheorghe Gherghina de la ministerul de Finanţe, la BNR, rezolvă mai multe meciuri din interiorul PSD. Cei doi sunt apropiaţi de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, dar au o problemă cu Liviu Dragnea. Voinea a încercat chiar să controleze banii alocaţi pe proiecte de investiţii în teritoriu şi aproape că reuşise, dar Dragnea i-a tăiat-o scurt acum două săptămâni, când şi-a arogat printr-o ordonanţă de urgenţă dreptul de a da bani de la ministerul Administraţiei direct către municipalităţi, ocolind astfel şi consiliile judeţene, dar şi ministerul de Finanţe.

Ca exponent al baronetului de tot felul, Dragnea avea oricum un mandat de decapitare a lui Voinea, iar plecarea acestuia la BNR îi lasă şi lui Dragnea mână liberă în bugetul statului, dar îi consolidează şi lui Florin Georgescu poziţia în interiorul unui BNR condus, încă, de Isărescu. Îl suspectez pe Bogdan Olteanu, provenit din PNL, de o înţelegere tot cu Florin Georgescu, cel care, cel mai probabil, a negociat toate aceste înţelegeri în propriul său folos.

În concluzie, noua Bancă Naţională a României este atât de pesedizată, încât nici nu mai ştiu ce caută Mugur Isărescu acolo. E singurul care strică peisajul şi care, o vreme, s-ar putea să le mai strice şi ploile acestor băieţi.

Pentru cei care nu ştiu, viziunea de stânga a celor ajunşi azi în conducerea BNR presupune o stimulare a economiei prin creşterea inflaţiei şi, foarte probabil, asta nu se va putea face decât prin deprecierea leului. Nu-mi este clar în acest moment dacă ministerul de Finanţe va fi condus de la BNR sau dacă BNR va deveni un apanaj al ministerului de Finanţe, dar sunt foarte convins că anumite instituţii publice şi societăţi de stat se vor putea împrumuta mult mai uşor la băncile din România, chiar dacă asta va transfera unele riscuri, de la firmele prost conduse de oamenii de la partid, la băncile creditoare. Cunoscătorii ştiu de ce spun asta.

Vă spun sincer că nu-mi pare rău decât de faptul că n-am apucat să trecem la euro, pentru că sentimentul meu este că, în anii următori, nu vom mai putea face asta nici dacă am vrea. Aceşti domni, care de ani de zile se visează stăpânii tiparniţei de lei, sigur nu vor dori niciodată să renunţe la această uriaşă putere, după ce vor fi pus mâna pe ea.