Folosiţi cu discernământ reţelele de socializare! Sunt mai puţin nevinovate decât par…

de Moise Guran

Observ un defetism trist, pervers, cabotin în laşitatea sa prost camuflată când vine vorba de crize istorice, de România şi, de ce să ne ferim de acest cuvânt, de patriotism. O fi ăsta noul mod de a fi hipster, habar n-am, dar felul în care se răspândeşte pe reţelele de socializare mi se pare mie că are un efect psihologic devastator.

Concret, se ia un blogăraş foarte puţin cunoscut care scrie, de exemplu, o argumentaţie de trei lei în care explică el de ce n-ar merge pe front pentru ţara sa care nu i-a dat lui nicio şansă în viaţă. (Nu vă dau link-uri că ceea ce încerc acum este o dezintoxicare…)

A pus, la un moment dat, Băsescu problema numărării rezerviştilor (nici nu mi-e clar ce l-a apucat, dar nu contează) iar rezultatul ăsta a fost – vreo două trei articolaşe rostogolite pe net (deci cu target clar urban, 20-35 de ani) viralizate forţat, din care înţelegi că trăim oricum într-o ţară de rahat şi, deci, ce sens ar mai avea la o chestie să o aperi… De ce să îţi rişti preţioasa ta viaţă de năpăstuit? Ca să aperi baronii? Corupţia? Manelele? Sărăcia? No way frate! Nu face sens…

Mai adăugaţi la asta şi putinismul pacifist al unor site-uri de stânga care văd agenţi americani în cei care se opun expanisiunii URSS (amicul Costi Rogozanu m-a numit la un moment dat şi pe mine într-o listă de americanofili războinici, asta deşi cred că ştie că nu-s aşa, dar numa’ de-al naibii m-a pus acolo), iar ceea ce rezultă este răspândirea unei justificări, aparent logice, a defetismului de care vă spuneam la început.

Dragi tineri ai ţării noastre… Aşa de cacao cum o fi ea, ţara, este meritul nostru că e aşa. În internaţionalismul cosmopolit în care noi ne simţim mai europeni decât reuşim să fim, nu uitaţi că, până una alta, suntem cu adevărat bine primiţi doar aici, în România. Că, dacă părinţii şi bunicii noştri n-au reuşit să ne lase mai mult decât atât, este poate datoria noastră să fim mai buni, mai educaţi, mai curajoşi, mai vrednici şi mai eficienţi. Nu vă luaţi după istoria falsă pe care aţi învăţat-o sau nu, la şcoală…

Nu suntem şi n-am fost o naţie de eroi, ba chiar avem unele momente destul de jenante în istoria noastră. Sutele de mii de ţărani care au murit începând de la 1877 şi până în 1945, de la Plevna şi până la Cotul Donului sau în Tatra, probabil n-au ştiut nici ei exact de ce au murit.

Dar, chiar şi aşa, este un sacrificiu pe care ei, părinţii noştri l-au făcut şi nimic nu poate fi mai schilod din punct de vedere moral şi intelectual decât să spui acum că te doare în bascheţii tăi verzi de acel sacrificiu. Nu zice nimeni să vă urlaţi patriotismul pe străzi, nu zice nimeni să vă lăcrămaţi naţionalismul pe la televizor (oricum, cei care o fac sunt nişte deraiaţi mâncători de unguri şi uitaţi-vă cum au dispărut din peisaj când s-a pus problema unui pericol real şi actual).

Dar, cel puţin, nu mai share-uiţi astfel de construcţii propagandistice (profesional făcute, vă garantez) şi nu vă sinucideţi, în turmă, moralul naţional. Reţelele de socializare sunt un instrument perfect pentru inducerea stării de panică, a neliniştilor şi psihozelor colective şi chiar şi pentru stimularea neîncrederii în valorile naţionale, în capacitatea militară a României sau în superioritatea unei armate străine de invazie.

Tuturor ne este frică de război şi nimeni nu vrea să fie trimis pe front, la o adică. Avem familii, avem copii, avem treburi şi nu prea ne arde de chestia asta cu deranjul făcut de ruşi. Pe toţi ne enervează politicienii, baronii, corupţia, sărăcia, iar celor mai mulţi dintre noi ne vine şi greu să avem o opţiune politică. Dar nu confundaţi petardele mediatice ale lumii în care trăim cu oasele îngropate ale acelor ţărani analfabeţi din care ne tragem şi cărora, bună-rea, le datorăm această ţară.

Uitaţi-vă la amărâţii de soldaţi ucrainieni cum sunt dezarmaţi în doi timpi şi trei mişcări. Sunt profesionişti, chiar trupe de elită, dar, îngroziţi de un război cu Rusia, se predau imediat şi atunci tot războiul este de fapt starea de panică.

În schimb, ruşii au atacat rapid şi fără scrupule manifestaţia pro-ucraineană de la Donetsk, iar câte zeci, poate sute de mascaţi au răspândit ca pe potârnichi câteva mii de oameni paşnici care cereau doar ca oraşul lor să rămână în Ucraina. În toate cazurile nu e vorba decât de tupeu exercitat pe o stare de frică iniţial creată.

Fiţi conştienţi de faptul că războiul informaţional ţinteşte exact starea de spirit a unei naţiuni, că nu mai contează cât de puternic este adversarul dacă tu te declari dinainte gata să te predai şi că până la o chemare la oaste vom fi cu toţii chemaţi să susţinem un efort de înarmare. Deja s-a anunţat faptul că bugetul Apărării din acest an va fi suplimentat (cam cu 10%) şi astea nu sunt lucruri negociabile politic.

Cei care vă servesc, în numele păcii, motive să daţi cu flit României nu sunt foarte interesaţi de câţi hipsteri cu arma în mână ar strânge România, la o adică. Nu! Azi războaiele nu se mai poartă aşa, iar ţinta lor primă este capacitatea opiniei publice de a susţine un efort de război prin alocări bugetare, care deocamdată înseamnă doar tăieri de bani din altă parte dar care, da, s-ar putea ca într-o zi să însemne şi impozite suplimentare pentru a susţine apărarea ţării. Care s-ar putea face, într-adevăr, în profitul americanilor, v-am spus-o tot eu pe acest blog, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne predăm ruşilor doar pentru că americanii nu fac nimic gratis.

Să nu credeţi că acum 75 de ani sau acum 100 de ani lumea a luat foarte în serios izbucnirea războaielor mondiale. Retorica publică era exact ca şi acum… prea multe pierderi, nimeni nu îşi permite, nu va dura mai mult de şase luni, etc, etc. Istoria a arătat însă altceva şi dacă ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ într-o ţară vecină cu un gigant agresiv, trebuie să ne înţelegem condiţia pentru a ne putea schimba soarta, nu pentru a ne resemna cu ea.

Băgaţi la cap! România este o democraţie. Şchioapă, chioară, ciungă, spuneţi-i cum vreţi, dar într-o democraţie opinia fiecăruia dintre noi contează, căci ea determină în final deciziile liderilor noştri. În momentele critice nu va fi unitate. Va fi dezbatere! Ceartă! Polarizare, iar campaniile electorale din acest an vor complica și mai mult lucrurile. Nimic nu poate fi mai rău pentru un moment în care ar fi nevoie de unitate şi de acţiune. Bineînţeles că şi Băsescu, şi Ponta, şi alţii vor încerca să folosească momentul istoric în toate aceste futile bătălii electorale.

Dar tot ce ne rămâne de făcut este să apărăm un fond unic al conştiinţei naţionale, un set minim de valori în care să credem cu toţii şi care să se dovedească în final inexpugnabil, indiferent cine ne conduce, cine ne atacă, cât de săraci sau cât de frustraţi ne simţim.

Baza, fundaţia acestui set, nu poate fi decât Patriotismul – acest cuvânt depăşit, obosit, uncool şi golit de conţinut de prea mulţii urlători de pe la tv.

Aşa că fiţi măcar conştienţi atunci când cineva ne atacă baza.