Căscaţi ochii la Odessa! E poarta spre Transnistria şi Moldova
De acum, devine destul de clar faptul că scenariul principal de intervenţie rusească în Ucraina este cel al războiului civil. De aici poate rezulta o variantă de secesiune a părţii estice şi sudice a Ucrainei (inclusiv a regiunilor care fac deschiderea la Marea Neagră), caz în care federalizarea (soluţia Moscovei) devine răul cel mai mic.
Am sperat ca „turiştii sovietici” să se concentreze pe Donetsk, Luhansk şi Harkov, regiunile estice, dar, aşa cum tot eu vă spuneam într-un articol anterior, zona sudică este mai importantă din perspectiva comerţului rusesc cu gaze spre România, Bulgaria, Serbia şi, mai important, pentru blocarea exploatărilor viitoare din Marea Neagră ce ar face concurenţă Gazprom.
Aşa că, în mod inevitabil, a început şi la Odessa, regiunea de la graniţa României, a Moldovei şi a Transnistriei, dar şi regiunea care deţine Insula Şerpilor. Importanţa acesteia este critică şi pentru noi românii căci, dacă Ucraina respectă sentinţa de la Haga privind delimitarea zonei economice (bogate în hidrocarburi), Rusia nu prea are astfel de obiceiuri.
De aceea l-am rugat pe Marius Zgureanu (de la rumaniamilitary.ro) să ne facă un scenariu de intervenţie în Odessa al trupelor ruseşti. În mod inevitabil, asta ar implica trupele staţionate în Transnistria, populaţia rusofonă din Republica Moldova, dar ar fi şi un test de provocare din partea ruşilor pentru România, ţară membră NATO.
Textul este preluat de pe www.rumaniamilitary.ro şi adaptat pentru biziday.ro .
TRANSNISTRIA, UN SCENARIU DE COŞMAR
Conceput ca un ghimpe în coasta României de la înfiinţarea unităţii-administrativ autonome RASSM în 1924 şi până astăzi, Transnistria ar putea să devină, în curând, un punct de relansare a presiunilor Rusiei asupra Chişinăului şi Kievului.
Tinând cont de experienţa istorică, Rusia ar avea interese majore, după digerarea anexării Crimeei, în a creea o ieşire la Marea Neagră pentru Transnistria, probabil via estuarul Nistrului, dar şi în a controla gurile Dunării, ceea ce poate însemna practic anexarea întregului raion Odessa (cu Bugeac cu tot), dar şi a Insulei Şerpilor, spre a fi alipite regiunii Transnistrene.
O forţare rapidă a ieşirii la Marea Neagră ar asigura o rută de acces maritimă pentru întăriri ruseşti sosite din Crimeea, ruşii putând debarca şi aproviziona rapid şi mult mai consistent trupele separatiste decât printr-un pod aerian, destul de riscant prin spaţiul aerian cvasi-ostil al Ucrainei. Aceasta ar fi, probabil, şi una dintre raţiunile pentru care ruşii au avut grijă să anihileze la Sevastopol cât mai multe vase ale flotei ucrainene.
Perimetrul verde din harta din dreapta este cel ocupat şi controlat exclusiv de trupele „de pacificare ruseşti”
Pentru a-şi consolida poziţia, zone de instabilitate precum Autonomia Găgăuză (şi, eventual, o diversiune în zona Bălţi şi N. Transnistriei) ar putea sprijini mişcările Rusiei, în toamna trecută existând zvonuri despre infiltrarea de cazaci în respectiva autonomie. Dacă Găgăuzia s-ar alipi Bugeacului, împreună cu un coridor creat în această direcţie dinspre Tighina, noul raion autonom sau republica Tiraspol-Odessa s-ar apropia de dimensiunile şi populaţia R. Moldova, amenintând inclusiv Cahulul şi având, în schimb, ieşire la Marea Neagră şi braţul Chilia al Dunării, cu şanse mult mai mari de a deveni economic viabil, comparativ cu R. Moldova.
Instalarea de forţe ruseşti la o aruncătură de băţ de Portul Constanţa, aeroportul Kogălniceanu şi de gurile Dunării, ar anula aceste poziţii strategice deţinute prin România de NATO.
O altă opţiune a Tiraspolului ar fi consolidarea controlului separatist, atât în Tighina (Bender pe hartă), pe care să o înglobeze în totalitate, dar şi a zonei rurale de la nord de Tiraspol, unde Chişinăul mai controlează momentan anumite zone de dincolo de Nistru.
POSIBILITĂTI DE ACŢIUNE ALE FORŢELOR TRANSNISTRENE RUSEŞTI
Însă tocmai izolarea actuală a Transnistriei, faţă de care Ucraina, binevoitoare până de curând, începe să întreprindă acţiuni de impermeabilizare a frontierei, ar putea zădarnici un astfel de plan al Rusiei, care ar trebui să utilizeze nişte opţiuni mai complicate de aprovizionare a separatiştilor şi care riscă să fie prinşi într-un conflict, pe 2 direcţii simultan.
Întăririle de forţe speciale sosite de curând în Tiraspol ar avea, mai degrabă, ca prim obiectiv să asigure securitatea în limita actuală a administraţiei separatiste, fiind însă oricând pregătite să se infiltreze şi să preia iniţiativa în regiunile adiacente, la cerere, dacă oportunitatea va apărea.
P.S. Aceasta este analiza lui Marius, scrisă cu săptămâni bune în urmă şi apdatată ultimelor evenimente. Cât despre noi, românii, e greu de spus ce poziţie ar trebui să aibă ţara noastră, având în vedere faptul că umbrela NATO se extinde doar asupra teritoriului naţional. Probabil, graba cu care americanii aduc acum nave de luptă în Marea Neagră are legătură cu acest scenariu. O rupere de teritoriu inclusiv din Republica Moldova este probabilă, dar singura soluţie prin care România poate încerca să protejeze ţara soră este organizarea unor exerciţii comune cu aceasta, la cererea Republicii Moldova, pe teritoriul acesteia. O participare a forţelor americane dislocate în România probabil ar ajuta imens. MOISE
P.P.S. Ezit de două săptămâni să public acest text. E îngrijorător şi nu vreau să vă alarmez degeaba. Acum însă, pare că a început. (tot Moise)
