Cam așa ne batem noi joc de Armata Română, ca să ne apere americanii

Când am aflat că şase avioane F16 au fost relocate de la Aviano în România, nu m-am putut abţine să nu mă întreb dacă există sau nu o legătură între gestul americanilor şi faptul că România a ales cel mai prost contract cu putinţă atunci când a decis să cumpere avioane americane.

Acum doi ani am criticat dur şi eu, ca şi alţii, decizia CSAT de a cumpăra avioane americane F16, în detrimentul celor Eurofighter europene sau SAAB suedeze. Acum, nu ştiu dacă decizia CSAT de atunci are sau nu legătură cu faptul că în prezent – într-o criză regională – americanii, iar nu nemţii, francezii sau suedezii securizează cât de cât România.

Poate că e timpul să vorbim despre ce şi cum plătim pentru Apărare, nu credeţi? Mai ales că premierul Victor Ponta a declarat, zilele trecute, cum că va aloca mai mulţi bani pentru apărare abia din 2015, deşi, în mod normal, situaţia din Ucraina de la finalul anului trecut cerea, cu necesitate, majorarea urgentă a bugetului de achiziții ale MApN. 

De fapt, bugetul Apărării Naţionale creşte „de la anul” , de câţiva ani buni. Procurorii vorbesc, în dosarul Duicu, de floricele plantate la Orşova de firma PSD-istului local, iar azi Ponta a aprobat peste 10 milioane de euro pentru o pistă de biciclete în București. E bună şi aia, dar ştiţi cât a fost anul trecut bugetul de achiziţii al Armiei Române? Cam cât pentru trei piste de astea. (MOISE)

Marius Zgureanu (de la Romaniamilitary.ro) ne oferă în rândurile de mai jos un tablou mai exact al banilor pe care noi, românii, îi plătim pentru apărarea ţării noastre.

Aşa cum s-a promis şi nu s-a făcut în 2012 pentru 2013, în 2013 pentru 2014 şi, acum, pentru 2015… Suntem ţinuţi într-un permanent „de la anul”. Creşterea alocării din PIB la bugetul MAPN în 2013 şi 2014 a fost simbolică, din cauza mai multor aspecte:

1. În acest moment, cu starea critică a înzestrării, identificată şi de Carta Albă a Apărării din 2013, pentru ca armata României să devină o forţă credibilă de descurajare şi să intre în plutonul de mijloc al NATO,  ar fi necesar să se cheltuiască între 13 şi 15 mld. Euro în cadrul unui plan multianual, probabil pe 10 ani (vezi şi aici un exerciţiu de planificare multianuală, înaintat guvernului în decembrie 2012 “Minima alocare de buget din partea MAPN pentru supravieţuirea industriei de apărare”). La fel au planificat polonezii, la începutul anului 2013 (20 martie), achiziţii multianuale pe 10 ani, pentru suma de 33 mld. Euro (vezi aici). Ori, o astfel de cheltuială ar însemna pentru România o alocare de aproximativ 1 mld. Euro/an.

2. Dincolo de alocarea din PIB, cea mai mare problemă este alocarea disproporţionată a banilor în interiorul MApN, pentru planificarea din anul 2013 fiind alocaţi 94% din suma de 1,5 mld. euro pentru cheltuieli cu remuneraţiile: cu personalul (61%) şi pensii militare (33%), ceea ce înseamnă că orice majorare de pensii şi venituri ale bugetarilor înghite mare parte din majorarea bugetului MApN. Astfel, în 2013 rămaneau doar 2% (30mil. Euro) din totalul bugetului MApN  pentru achiziţii de tehnică, ceea ce este echivalent cu preţul unui singur elicopter modern de luptă (detalii aici).

În fapt, dezechilibrul este foarte bine subliniat şi de comparaţia alocărilor cu alte armate europene pe anii 2010-2011 (sursa – EDA /European Defence Agency – şi analiza aici), pornind de la graficul cheltuielilor cu personalul (sursa),

Cheltuielile de întreţinere sunt şi ele minime, ceea ce înseamnă că în ultimii 5-8 ani şi mai bine, MApN s-a bazat aproape exclusiv pe canibalizarea dotării, fără a comanda piesele de schimb necesare sau a trimite echipamentele în revizie capitală. Câteva excepţii există pentru ultimele achiziţii din străinătate…

Există, totuşi, speranţa ca MApN să aloce în acest an cam 270 de mil. de euro pentru achiziţii, însă această sumă include şi rata pentru avioanele F-16 din Portugalia, doar aceasta depăşind 100 mil. Euro, dar şi rate restante pe alte câteva achiziţii demarate acum câţiva ani (aerobuzele Alenia C-27J, transportoarele Piranha IIIC, vehiculele 4×4 blindate uşor Panhard, etc.). Astfel, în conformitate cu strategia fiscal-bugetară 2014-2016, mare parte din puţinii bani disponibili (2,1 mld. RON planificaţi pentru investiţii) vor merge către revitalizarea şi modernizarea unor echipamente existente deja în dotare, adică suma de 1,78 mld RON. Diferenţa dintre sumele alocate de buget şi necesităţi va trebui acoperită din alte fonduri, eventual prin vânzare de patrimoniu al MApN.

Însă, aici, problema majoră este însăşi strategia de achiziţii.

Un plan serios de înzestrare prevede program multianual şi transferuri de tehnologie, creditare aferentă, investiţii colaterale şi alocarea unui fond de garantare, totul realizat în strânsă colaborare MApN (care are şi acesta un departament pentru offset în cadrul celui de armamente), Ministerul de Finanţe şi Ministerul Industriilor şi al Economiei.

Principiul este ca macar o parte din achiziţie să-ţi fie susţinută de beneficiile realizate prin investitiile de compensaţie ale producătorului în economia ţării, altfel cheltuielile de miliarde de euro pentru armament sunt nesustenabile de către majoritatea ţărilor. Bugetul alocat MApN nu poate susţine de unul singur finanţarea unui întreg program de achiziţii şi modernizare a forţelor armate.

Dincolo de gândirea pe termen scurt şi loturi mici (exemplu – 19 vehicule Panhard 4×4, 16 torpile sau, mai recent, 12 obuziere autopropulsate), preferabil de import, a MApN, calcâiul lui Ahile este Ministerul de Finanţe. Acesta pare pe moment să refuze orice idee de creditare, atât pentru găsirea unei soluţii multianuale de finanţare alături de producătorii care vor livra armament MApN, cât şi în ceea ce priveşte deschiderea unei linii de credit care să ajute industria românească de apărare, să deservească comenzi ferme, majoritar pentru export. E una dintre cauzele pentru care am ajuns să plătim anticipat ratele pentru avioanele F-16 portugheze, în fiecare an banii furnizându-se din buget sau din vânzări de patrimoniu MApN.

Din aceleaşi raţiuni, MApN are dificultăţi în a planifica altceva decât achiziţii de loturi mici, care sunt nerentabile pe termen lung.

Surse: Tehnomil.net şi Romaniamilitary.ro