Reclamă gratuită pentru concurenţă

de Moise Guran

Din respect pentru munca unor oameni, care poate n-au înţeles exact ce am cu ei, mă simt nevoit să fac câteva precizări legate de RCS/Digi24. Precizez că nu mi-a bătut nimeni obrazul(pentru declaraţiile astea), n-am de gând să plec la Digi, nici n-am primit o ofertă, îmi place la TVR şi vreau să rămân. E vorba doar de comunicare şi informaţii corecte, iar eu nu vreau ca nişte declaraţii greşit interpretate să prejudicieze munca unor oameni pe care îi respect.

Cred într-adevăr că intrarea Digi24 în must carry este un lucru bun, chiar dacă asta va da bătăi de cap celor care se hrănesc din publicitate, deci inclusiv nouă celor de la Biziday (care nu luăm bani de la TVR sau din taxa tv). Şi totuşi, deşi sunt abonat Romtelecom, mă bucur nu atât că eu personal voi avea Digi 24 pe cablu, ci mai ales că mult mai multe milioane de români vor avea o alternativă semnificativ mai curată decât actualele Realitatea, RTV, Antena 3 sau B1TV (ordinea este aleatorie). Din ce am acum pe cablu eu privesc cel mai des la Realitatea când sunt acasă, dar prefer la serviciu Digi 24, pentru că informaţia este mai credibilă la ei. Nu mi s-a părut că ar fi făcut înţelegeri electorale, deşi ştiu sigur că presiuni au avut. Intrarea Digi24 în must carry va fi probabil un şoc pentru Teszari, căci sistemul de măsurare al audienţelor este crunt şi este foarte diferit de sondajele lor de pe IPTV-ul intern. Şi totuşi, aş vrea să îi atrag atenţia domnului Teszari că ţara noastră mai are nevoie şi de producţie de ştiri, iar acum doar Digi 24 mai face cu adevărat asta. Fiind cea mai scumpă producţie de televiziune, producţia de ştiri a fost înlocuită la aşa-numitele televiziuni de ştiri cu talk-show, cu interminabile discuţii cu oameni care au sau n-au habar despre ce vorbesc, dar mai ales cu oameni plătiţi să otrăvească creierele românilor. Digi 24 a încercat şi susţine o emisiune similară cu a mea (dar la o altă oră), ba chiar oamenii din spatele ei provin din echipa mea. E frustrant când ai şapte oameni să vină gigantul peste tine şi să le ofere salarii duble sau chiar triple, dar cei care au plecat n-au plecat pentru bani ci pentru că se plictisiseră de mine, iar cei care au fost ofertaţi la rupere n-au plecat.  Şi totuşi nu le port pică şi mă bucur că mai încearcă cineva să facă ceea ce facem noi. Am prieteni la Digi24 şi foarte mulţi foşti colegi care poate se întreabă uneori, cine dracu se uită la noi? Pentru cine muncim? Jurnaliştii adevăraţi au chestia asta… Contează şi salariul, dar contează şi foarte mult să ştie că fac ceva pentru societatea în care trăiesc şi pentru care muncesc.

Cu sau fără audienţă, cu sau fără publicitate Digi 24 este singur pe o nişă de care aparent nimeni nu mai are nevoie, aceea a televiziunilor de ştiri care informează nepartizan.

Şi acum să intrăm puţin în spatele acestei televiziuni şi al businessului care o susţine, adică reţeaua RCS-RDS. În urmă cu vreo câţiva ani unul dintre oamenii de afaceri puternici din telecom mi-a spus “Moise, problema noastră cu RCS este că e un haiduc al pieţei. S-a comportat ca un haiduc cu tarife mici când era mic, dar a ajuns lider şi se poartă în continuare ca un haiduc. De aia şi Romtelecom şi UPC şi Orange îşi calculează cu atenţie paşii . Există o distorsiune în această piaţă pe care nimeni nu o înţelege şi aceasta este RCS”

Distorsiunea RCS este de fapt politica enigmaticului miliardar Teszari, pe care foarte puţini oameni îl cunosc (eu nu l-am văzut şi nu am vorbit niciodată cu el) şi care a adoptat o strategie a extinderii permanente, o strategie periculoasă care îl apropie de miliardul de euro datorii şi care lasă impresia, zic eu, că se pregăteşte de exit. Sper să mă înşel, căci distorsiunea asta a ţinut în România tarifele la internet pe un nivel decent, ne-a ridicat masiv rata penetrării şi ne-a dus în topurile de viteză. Dar (şi acum îi dau o replică lui Orlando Nicoară) când ai datorii de aproape 900 de milioane de euro şi un EBITDA de 250 de milioane de euro (eu cred că e episodic şi în fapt e mai mic) nu prea poţi să speri la mai mult de 1,5 miliarde de euro (cu generozitate), deci cam 600 de milioane de euro cash-out. În primul rând că peste anumite sume comparaţiile cu Serbia nu mai ţin. Numărul eventualilor cumpărători se împuţinează şi multiplicatorul de EBITDA nu mai merge aritmetic. Apoi, un cumpărător la sume din astea îţi face evaluări serioase. Vede de câte ori îţi pică semnalul, şi că poate costurile tale de operare sunt mai mari decât ar trebui, şi că potenţialul de creştere al pieţei e cam epuizat iar necesarul de investiţii în dezvoltare e uriaş. Deci da, RCS este greu de vândut şi ideală ar fi o recapitalizare prin listare (cu majorare de capital) pe o piaţă mare, aşa cum Teszari şi dorea să facă în 2008, dar a venit criza. Va obţine un miliard cash-out când piaţa de publicitate va fi din nou pe vârf (deci peste cel puţin doi ani de acum în colo) şi când toate, dar toate componentele grupului vor face profit. Vânzarea pe bucăţi a anumitor subsidiare din pieţe mai mici arată că Teszari are totuşi o presiune legată de bani, căci altfel sunt convins că ştie că e mult mai profitabil să vinzi o maşină care merge decât să o vinzi pe componente.

Precizez încă o dată că nu îl cunosc pe acest domn Zoltan Teszari (de evidentă origine maghiară, dar despre care apropiaţii săi mi-au spus că e mai român decât mulţi dintre noi) însă judecând după modul discret cu care pierde probabil peste 20 de milioane de euro pe an pentru a ţine în viaţă o televiziune de ştiri nepartizană eu îmi doresc să nu vândă.