O cotă de ajutor pentru evadarea liberalilor

de Moise Guran

Îmi vine greu să cred că anunțarea acum a cotei regresive de impozitare în strategia fiscală 2014-2016 este o întâmplare. Chestionat pe problemă premierul Victor Ponta a spus „dom’le e în programul de guvernare din 2012, nu știați?” E adevărat și știam. S-a ajuns atunci în 2012 greu la o înțelegere între liberalii care susțineau cota unică și pesediștii care doreau cota progresivă, la soluția impozitării salariilor, în funcție de mărimea lor, pe trei paliere, unul de 16%, altul de 12%, urmând ca cele mai mici salarii să fie impozitate cu doar 8%. Au băgat-o așa în programul de guvernare al USL, au câștigat alegerile, iar apoi a rămas ca-n tren. Poate și pentru că o astfel de reducere a fiscalității pe muncă presupune în primă fază un efort de cel puțin un miliard de euro din partea statului, poate și pentru că numeroși liberali nu s-au împăcat niciodată cu gândul renunțării la cota unică. Între aceștia din urmă se numără și Klaus Johannis, figura care a provocat tot deranjul cu remanierea din aceste zile și care înainte de fi nominalizat ca vicepremier responsabil cu economia s-a declarat ferm împotriva electoratei. Păi şi ce are electorata cu cota unică de impozitare, o să vă întrebați… Ei bine, are! Ce altceva este o deducere la impozitul pe venit pentru cei care au salarii mai mici de 1600 de lei a unei părți a ratei la bancă, dacă nu fix aplicarea unei alte cote de impozit. Johannis a știut sau a simțit asta, iar acum anunțând o trecere, nu se știe când, la impozitarea regresivă, Ponta lovește doi iepuri dintr-un foc – în primul rând îi scoate din sărite și pe Johannis și pe liberali (dându-le şi mai multe motive să evadeze de la guvernare), ceea ce poate fi esențial într-o negociere, dar, mai important, Ponta își pregătește un plan de backup pentru situația în care programul cu electorata pică la Curtea Constituțională, căci el poate fi criticat pentru discriminare între cei cu salarii mai mari și cei cu salarii mai mici, dar și între cei cu credite și cei fără credite. Cota diferențiată poate conține de exemplu o deducere pentru toți cetățenii cu rate la credite, situație care ar face-o echitabilă şi deci constituţională. Cei care n-au credite pot face și pot beneficia de deducere dacă vor. Acum, știu că poate mulți dintre dumneavoastră nu îl suspectați pe Ponta de atâta dibăcie dar și dacă îi dăm idei credeți că îi strică? Nouă celor pe care îi impozitează sigur nu ne-ar strica. Să vă spun sincer că mie nu mi-e teamă decât că premierul ar putea dori (în premieră) să fie original.