Când nu mai vezi nimic dincolo de 2014…
de Moise Guran
Haideți să risipim împreună misterele bugetului pe 2014, așa cum a plecat el spre Parlament… Bătălia lui Ponta e pe creșterea accizei cu aproape 10% și introducerea taxei de stâlp. Bătălia lui Băsescu este pe anularea acestei creșeteri și oprirea transferului a 1,4 miliarde de lei prin Dragnea către administrațiile locale. Ce nu spun nici Ponta, nici Băsescu este că în buget sumele estimate ca venituri suplimentare din aceste taxe sunt mult subevaluate. Cum Băsescu a ținut să fie popular și să se declare de acord cu creșterile de salarii, în critica sa referitoare la proiectul de buget a preferat să treacă cu vederea aceste subevaluări. De fapt creșterea accizei aduce statului cam 3-3,5 miliarde de lei, iar nu 2,2 miliarde cum scrie în buget, iar taxa pe stâlp va aduce 1,5 miliarde de lei și nu 400 de milioane. Diferența de peste 2 miliarde de lei acoperă scăderea CAS cu cinci puncte procentuale pentru jumătate de an 2014, dar crează, implicit o gaură de două miliarde de lei în bugetul pe 2015. Până atunci economia ar trebui să se miște cumva, cu talent, într-un fel în care să stimuleze crearea de noi locuri de muncă și o creștere de cel puțin 10% a contribuțiilor, deci a angajărilor legale. Cum asta înseamnă cel puțin 400 de mii de locuri de muncă noi, sau ieșite la suprafață din economia neagră în 2014, și cum un astfel de rezultat nu se poate obține pe acest termen mai ales dacă mai crești și taxele pe consum, Guvernul preferă să treacă planul su tăcere. Băsescu preferă la rândul lui să se concentreze pe alocarea banilor către baronii locali căci bătaia calului său este pe corupție și pe alegerile de anul viitor.
Trăgând linie și adunând, rezultă că atât viziunea celor de la Palatul Victoria, cât și cea a celor de la Cotroceni se oprește la perspectiva anului electoral 2014.
Bugetul de anul viitor putea fi făcut pe o scădere a CAS, chiar și de la jumătatea anului viitor, fără creșteri de fiscalitate dar și fără cadouri uriașe pentru o Administrație locală nereformată, expertă doar în transformat licitațiile și achizițiile publice în bani de sponsorizare pentru partidele care își trimit anul viitor candidații în cursa electorală. Acesta este, de fapt, călcâiul și al bugetului și al premierului Ponta. Prea slab ca să mai țină piept presiunilor din teritoriu via Liviu Dragnea, lui Ponta nici nu-i trece prin cap că, de exemplu, schimbarea modului în care se fac achizițiile publice îi poate economisi suficienți bani la buget pentru a asigura sustenabilitatea reducerii taxelor pe muncă chiar și cu 5% de la începutul anului viitor.
Din păcate în România muncesc atât de puțini oameni încât ei nu reprezintă o miză electorală pentru politicieni.
