BNR a alergat după doi iepuri

de Moise Guran

Din când în când celor de la Banca Națională li se mai întorce în freză politica neortodoxă, cum le place să spună. De principiu nu prea ai cum să lași mulți lei în piață ca să-i forțezi pe bancheri să scadă dobânzile și să nu te trezești la un moment dat că leii respectivi umflă cursul de schimb. Cam asta se întâmplă în aceste zile în care euro a urcat în câteva ședințe de tranzacționare cu 10 bani sau o mie de lei vechi, de la 4,32 săptămâna trecută la 4,42 săptămâna asta.

Deci în loc să dea leii ăia mulți credite, bancherii au ales să îi bage în euro că e un bun moment speculativ și de ce n-ar face-o. Dacă BNR intervine pe piață și vinde euro, cursul scade, dar în același timp trage și lei din piață. În plus, intervențiile băncii centrale nu au de regulă darul de a-i liniști pe bancheri. La fel ca păsările nobile, bancherul nu-și depunde creditele în condiții de incertitudine… Deci ce ne facem acum, într-o situație în care cursul crește și ne scumpește facturile iar creditele tot nu se dau? Mi se pare că instituția condusă de Mugur Isărescu se află fix în situația proverbială în care a alergat după doi iepuri.

Scăderea dobânzilor și stimularea creditelor trebuie probabil altfel stimulată decât prin montarea unui munte de lei sub fundul fiecărui bancher în parte. O fi mai confortabil să știi că găsești lei pe toate drumurile dar în felul ăsta îți pierzi respectul pentru moneda respectivă și o arunci pe euro la orice ocazie. Ceea ce încerc să spun este că și politicile astea neortodoxe au limitele lor, merg o dată, merg de două ori, dar după vreme ți se sparg fix ca urciorul dus prea des la apă.