Dacia se gândeşte să emigreze
de Moise Guran
Când vine vorba de greve și proteste toată lumea are tentația de a simpatiza cu muncitorii, care sigur n-au oprit lucrul de bine ce le era. Așa o fi, dar la o lună de zile de la protestul spontan, ce cuvânt nobil spontan!, prin care angajații de la Dacia au oprit lucrul neanunțat provocând în două zile pagube de 20 de milioane de euro, negocierile tot nu s-au încheiat. Iar de acum chiar se complică.
Constantin Stroe, vicepreședintele uzinei a declarat pentru Reuters, nu pentru presa din România, că francezii iau tot mai serios în calcul transferul producției în Maroc, acolo unde media salarială este la jumătate față de România. Întâmplare sau nu, ieri Dacia a dat publicității un calcul contabil din care reiese că anual compania cheltuiește 30 de milioane de euro pentru prime, mese calde, excursii și alte beneficii pentru angajați. Asta în timp ce salariul mediu net în companie este 2500 de lei. Sigur, e de șapte ori mai mic decât în Franța, dar să vii și să închizi fabrica, hodoronc-tronc, că așa ai văzut tu la televizor că fac cei de la CFR asta duce la o ruptură.
Nu vreau să intru în detalii legate de faptul că sindicatele cer 40% și patronii oferă 10% creștere de salariu, pentru că nu asta contează. Ei pot cere oricât și francezii știu să negocieze, că doar vin din patria sindicalismului. Dar greva se face legal, iar actele de spontaneitate sunt inclusiv potrivit legii române acte penale de barbarie. După ce i-ai făcut asta unui patron, după ce i-ai arătat că uzina în care el a băgat un miliard de euro nu-i a lui ci este a ta, pentru că poți să o ocupi oricând vrei tu, după ce i-ai făcut în două zile o pagubă cât profitul lui dintr-un an, el mai negociază doar de formă cu tine. Nici nu mai contează cum se vor încheia aceste negocieri dintre sindicate și patronat la Dacia, este foarte probabil ca el, patronul, să-și fi făcut deja planul ca în câțiva ani să plece. Îl mai poate opri doar guvernul, asta dacă află la timp și, mai ales, dacă are ce să-i ofere ca să rămână.
