Fanatism în numele lui Dumnezeu

de Moise Guran

De când Biserica este din ce în ce mai prezentă în spaţiul public au apărut o grămadă de discuţii mai mult sau mai puţin colaterale, de la religia în şcoli şi până la cardul de sănătate cu cip, de la Dumnezeu în Constituţie şi până la fondurile alocate de la buget cultelor religioase.

Esenţa tuturor acestor discuţii o reprezintă din păcate banii. Şi uite aşa am ajuns eu, o persoană care are respect egal şi pentru cei care cred în El şi pentru cei care nu cred, ţinta unor atacuri fanatice. Nu v-am povestit nici la radio nici la tv despre faptul că am primit la redacţie un săpun învelit într-un plic pe care scria săpun de auschwitz marca Moise Guran, nu v-am povestit nimic despre mesajele şi e-mailurile care mă condamnă pentru atitudinea mea anti-ortodoxă(?), n-am reacţionat şi nu am replicat la atacurile unor extremişti ultra-religioşi care refac uşor-uşor fanatismul legionar, am evitat pe cât posibil discuţiile despre extremismul unguresc şi anti-unguresc, dar am chemat în platou un apărător al drepturilor financiare ale Bisericii Ortodoxe şi v-am îndemnat pe toţi, tot timpul să fiţi informaţi. Să fiţi educaţi, să ştiţi adevărul istoric, să înţelegeţi că naţionalismul nu înseamnă ură şi nici Dumnezeu nu poate însemna asta. Probabil analfabetul care vrea să mă facă săpun nu ştie nimic despre evrei şi nu poate diferenţia un nume evreiesc de unul românesc, iar celor care au manifestat împotriva cardului cu cip crezând că astfel îl slujesc pe Dumnezeu nici nu are rost să le mai spun că în Biblie numărul 666 are legătură cu împăratul Nero nu cu cipurile.
Şi totuşi, când am văzut poza făcută ieri de colegii Catavenci la mitingul de la Parlament m-am revoltat. Ceva a explodat în mine. Nu mai pot să tac şi nimeni nu ar trebui să o facă. Copii salutându-l legionar pe sfântul Corneliu Zelea Codreanu, ei, asta e prea mult chiar şi pentru mine. Apoi m-am calmat şi am încercat să le explic colegilor mei că doar dialogul este cel care ne poate scoate dintr-o altă posibilă văgăună a istoriei.

Vremurile pe care le trăim sunt dificile, naţia se prosteşte pe zi ce trece din cauza unui sistem educaţional fără repere, iar nevoia de a da vina pe alţii pentru toate astea poate uşor ricoşa, poate fi folosită, poate crea mai multă pagubă decât beneficiu. Evreii, ungurii, masonii acestea sunt deja teme ricoşate ale istoriei. Cât de stupid să fii ca să încerci să le reaprinzi la infinit doar pentru a da maselor o ţintă şi un vinovat pentru sărăcie şi frustrarea individuală, ba, mai mult decât atât, să ţi-L mai iei şi pe Dumnezeu ca martor.

Nu mi-am făcut niciodată planul să diseminez ideile mele despre Dumnezeu şi viaţă, despre toleranţă şi bună credinţă, pentru simplul motiv că eu nu cred în prozelitism şi pentru că îl combat din toate puterile. Fac o emisiune financiară dar nu cred că banul este cel care contează cu adevărat, încerc să dau exemple de succes şi pragmatism în aceeaşi măsură în care vorbim despre prostie şi eşec financiar, iar Dumnezeu chiar nu cred că poate fi temă de dezbatere.

Ca să închei repede acest subiect, care, zic eu, trebuie să rămână unul intim pentru fiecare dintre noi, vă mai spun că nu cred în religie pentru simplul motiv că noi oamenii nu-L putem concepe pe Dumnezeu ci îl putem cel mult simţi, El poate fi individual perceput şi specific doar sentimentului nu şi raţiunii sau vieţii materiale, că îl putem urma pe Iisus în viaţa de zi cu zi dar că asta nu necesită nici dări, nici taxe, nici biserici, nici prozelitism, ci doar cunoaştere (în primul rând autocunoaştere), inteligenţă, spirit şi respingerea urii. Până şi Dragostea e un cuvânt obosit pentru cât a fost folosit în justificarea urii şi a războaielor făcute în numele Lui.

Trebuie să respectăm şi să ne înţelegem religia, iar cea Ortodoxă da, a fost mama poporului român, este da! legătura nostră cu strămoşii, dar să dăm Religiei Ortodoxe rolul pe care l-a jucat în istorie, să o lăsăm acolo, în istorie, cel puţin până va înţelege să se reformeze şi să-şi găsească un rol progresist în contemporaneitate. Să ne cunoaştem şi să ne respectăm tradiţiile, trăind totuşi în secolul XXI. Vă spune asta un om al cărui unic fiu este foarte pasionat de ora de religie de la şcoală. Nu este totuşi niciun conflict între ceea ce vă spun eu aici, între faptul că eu vreau un curs de istorie a religiilor şi acela opţional în şcoli şi faptul că fiului meu îi place ora de religie. Ceea ce eu îl învăţ şi ceea ce vă spun şi dumneavostră, cititorilor acestui blog este că trebuie să respingem extremismul religios la fel ca şi pe cel ateist, că sentimentele nu pot fi impuse decât celor insuficient educaţi şi că excesele de orice fel ne otrvesc minţile.

În loc de orice argument în susţinerea lucrurilor pe care vi le-am scris aici vă rog să-l ascultaţi pe profesorul Radu Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolialy din Cluj. E un bun exemplu de libertate în gândire şi de toleranţă religioasă. Durează 7,56 minute şi este un interviu făcut de colegul Filip Standavid exact în ziua propunerilor de modificare religioasă a Constituţiei.