Unguri şi Români, uitaţi-vă unii în ochii celorlalţi!
de Moise Guran
Vă spuneam acum un an şi ceva că vecinii noştrii unguri alunecă uşor uşor spre extremism şi că istoria ne avertizează pe noi, românii, că va trebui să fim pregătiţi pentru ziua în care vom avea din nou probleme cu Ungaria.
Ungurii tocmai şi-au desfiinţat prin Constituţie Curtea Constituţională, reducându-i prerogativele de control la cele de formă (nu şi de fond) ale unei legi, au limitat de asemnea puterile justiţiei şi au subordonat-o guvernului. Tot prin Constituţie, autorităţile locale vor avea dreptul de a scăpa (cumva, nu se ştie cum) de oamenii străzii, iar studenţii de la stat vor fi legaţi de glie. E treaba ungurilor ce fac şi îmi doresc să mă înşel eu iar acestea să nu fie actele premergătoare instaurării unui regim autoritarist.
Pe de altă parte e treaba CSAT-ului din România să fie mai pregătit decât era Consiliul de Coroană în 1939, atunci când provocările aviaţiei ungare au adus cele două ţări în pragul unui război. Germania l-a evitat prin Diktatul de la Viena (avea nevoie de ambii aliaţi), dar în fapt l-a amânat pentru că acel Diktat nu a putut evita atrocităţile petrecute în Ardeal în timpul ocupaţiei Hortyste, dar nici actele de retaliere de după 23 august 1944. Războiul era în noi şi de aici şi vina noastră colectivă, a cetăţenilor acestei ţări niciodată pregătită pentru istoria pe care o trăieşte.
Şi de aici intervine treaba noastră, a civililor, români şi maghiari.
Cred că a venit timpul ca noi românii să acceptăm faptul că secuii sunt şi ei români, că ţara noastră este şi a lor iar Ţinutul Secuiesc este România. Nu cred că el poate deveni o entitate administrativă, nici nu ar avea cum, căci nu s-ar putea susţine din punct de vedere economic. Ei cer autonomie pentru că în România autonomia locală a rămas oricum o vorbă în vânt. Cam acelaşi lucru îl cere, dar sub o altă formă şi din alte interese şi Nicuşor Constantinescu de la Constanţa. Nu ştim ce vorbim când spunem autonomie. Ea este legalizată de mai bine de un deceniu dar niciodată nu s-a aplicat iar guvernul Boc a restrictionat-o şi mai mult. Deci autonomia este deocamdată o vorbă goală în România.
Credeţi că ungurii care au mărşăluit weekendul trecut ştiau asta? Eu cred că nu. Eu cred că un Tokes si alţii ca el i-au băgat în cap un cuvânt pe care nu îl înţelege, pentru a-l întărâta într-un scop urât. Spre ură.
Nu cred că trebuie să-i mai lăsăm pe aceşti oameni să facă din Bucureşti un duşman. Este o greşeală strategică majoră. Să scriem pe toate gardurile din ţară, aşa cum scriem despre Basarabia, că Ţinutul Secuiesc este România. Îl recunoaştem astfel ca entitate culturală şi istorică, îl promovăm ca destinaţie turistică şi apoi ne putem uita cu toţii unii la alţii cu prietenie, căci suntem toţi români. Să evităm provocările inutile, să ne acceptăm ca prieteni şi concetăţeni unii pe alţii. În fond asta suntem în viaţa de zi cu zi. Să respingem prostia celor orbiţi de ură, a celor pe care sărăcia îi face uşor de manipulat, căci clipa unei noi provocări istorice probabil se apropie.
