Cum şi-a pierdut Casa de Asigurări utilitatea

de Moise Guran

Desființarea caselor județene de sănătate și a direcțiilor de sănătate publică este probabil cea mai bună decizie pe care Eugen Nicolăescu a luat-o în mandatele sale succesive de ministru al sănătății. Probabil imediat această decizie va stârni un mic haos în sistemul sanitar, căci nu știu cât a gândit-o, cât a planificat măsura ministerul sănătății și cât a luat-o sub ultimatumul premierului de a reduce cheltuielile cu 15%. Mă întreb cum de Nicolăescu a observat abia acum inutilitatea acestor instituții. Ele nu au fost așa de la început, să știți. Inițial Casa de Asigurări de Sănătate era o entitate juridică ce urmărea până în pânzele albe banii asiguraților. Dădea firme în judecată, bloca, punea popriri, acționa adică exact așa cum ar face o casă privată de asigurări pentru banii asiguraților ei.

Problemele au intervenit însă din momentul în care a venit vorba să blocheze CFR-ul, să blocheze companiile miniere sau alte companii de stat care aveau și ele un ministru deasupra, multe datorii dedesubt și niște șpăgi de partid de mulțumit. Când are de ales între un contract cu o șpagă de partid și plata unor datorii restante fie și la sănătate, șeful unei comanii cu datorii îl sună pe ministru și-l întreabă. Se rezolvă cu ăștia de la CNAS? Se rezolvă zice ministrul care apoi mai dă și el niște telefoane.

De fapt Casa Națională de Asigurări de Sănătate a încetat să mai fie utilă din momentul în care toate s-au rezolvat prin câteva telefoane. Lucrurile au devenit și mai simple de când instituția s-a politizat. Un papă-lapte de la partid pus șef că e de-al nostru a făcut inutilă munca a 3.000 de oameni. La drept vorbind nici nu erau așa de mulți nici atunci când instituția își făcea treaba. Așa că acum nu cred că o să-i plângă nimeni. Mai rămâne să aflăm cine va deconta serviciile de sănătate ca să nu rămână spitalele fără bani. Că așa-i la noi, întâi decapităm la nervi boul și abia apoi ne chinuim să aflăm cine va trage jugul.