Isteria calului – misiune imposibilă

de Moise Guran

Fix scandalul cărnii de cal îi mai lipsea agriculturii din România. După o scădere de 30% anul trecut, o isterie europeană față de tot ce înseamnă mâncare fabricată în România poate pune pe butuci exact cea mai performantă parte a acestei ramuri – cea care exportă. Practic răul s-a produs iar cu isteria presei nimeni nu poate lupta. Acum englezul de rând crede că România e o țară sălbatică ce își căsăpește caii care-s bolavi de un soi de sida, doar pentru a le otrăvi lor lasagna. Și, să ne înțelegem, când vine vorba de securitatea alimentară, ziarele occidentale se întrec în titluri mari, pe prima pagină, cu poze impresionante, practic, la această oră calul românesc este mai celebru decât vaca nebună.

Ceea ce contează pentru noi este faptul că numele România e cam tot ce rămâne în mintea consumatorului din Anglia sau din Franța după tot acest scandal indiferent că în final se poate dovedi și că firmele românești nu au nicio vină. Pasul următor este ca o dată ajuns în market cumpărătorul să se uite mai atent pe etichetă fix după numele țării noastre. Și nu este vorba doar produsele din carne de vită. Puneți-vă puțin în locul consumatorului englez. De unde poate ști el că niște cârnați de porc nu sunt de fapt de câine, iar puiul la rotisor n-ar putea fi un fel de guguștiuc mai mare? Nimeni nu riscă nimic și nimeni nu mai cumpără nimic cu numele România pe el.

Cum exporturile noastre de produse din carne către țările Uniunii sunt cifrate la câteva sute de milioane de euro, probabil autorităților din România nu le va mai rămâne decât să dovedească nevinovăția firmelor românești, să ceară compensații financiare de la Comisia Europeană și să conceapă o strategie mai largă și cu bătaie mai lungă de îmbunătățire a imaginii țării noastre în Europa.

Altfel nu vom reuși niciodată să ne depășim condiția de tolerați în Europa. Iar când ești prostul clasei mori cu dreptatea de gât.