Sărăcia nu e o cioară vopsită
de Moise Guran
Italienii sunt nervoși după ce un avion Carpatair pe care scria Alitalia a avut un accident în urma căruia mai multe persoane au fost rănite. Alitalia este de ani buni într-un soi de faliment administrat iar ultima găselniță financiară era închirierea unei companii românești care să opereze unele curse în numele Alitalia. Pur și simplu să facă românii munca în locul italienilor costă mai puțin. Bineînțeles că acum Alitalia a suspendat toate contractele cu Carpatair. Compania s-a grăbit de altfel să scoată însemnele Alitalia de pe avionul avariat, de parcă stolul de porumbei ar fi descoperit printre ei o cioară vopsită.
E ca și cum și-ar face Armani costumele la Apaca, în lohn. Prețul e de Armani, dar dacă se rupe o cusătură e lucru românesc.
În Belgia, în Olanda și chiar în Germania, antreprenorii din construcții se plâng că nu mai au loc la licitații de firme românești și poloneze. Acestea vin cu muncitori de acasă, au alte salarii, alte costuri, alte prețuri, cu care occidentalii nu pot concura.
În timpul ăsta britanicii nu ne vor salahorii necalificați. Pentru toți ceilalți piața muncii s-a deschis demult, dar probabil ideal pentru occidentali ar fi să le trimitem neurochirurgi care să le dea cu mopul prin spitale, ingineri constructori pe care să îi pună la cărat moloz și piloți de cursă lungă care să servească băuturi răcoritoare pasagerilor din zborurile Alitalia. Au trecut aproape 20 de ani de când România a liberalizat treptat comerțul cu vestul. Au trecut prea mulți. Au trecut doar cinci ani de când am intrat și noi în Uniune, dar au trecut prea puțini. Europa civilizată a uitat pur și simplu că acum 20 de ani noi am acceptat să fim mai întâi o piață de desfacere pentru mărfurile lor, că ne-am acceptat sărăcirea pe care de cinci ani le-o exportăm tot lor. Da ce era să facem si noi cu sărăcia asta?
