Justiţie – reformă fără fond

de Moise Guran

Poate știți că de la romani și până la români istoriei noastre îi lipsește cam un mileniu. Cred că mi-am dat seama ce-au făcut strămoșii noștri un interval atât de lung de timp… Cred că au amânat lucruri! Rămas și fără cele două articole care îi obligau pe bancheri să modifice dobânzile tuturor contractelor de același tip după ce au pierdut un singur proces cu un client, Codul de Procedură Civilă rămâne în cel mai rău caz o glumă proastă. În cel mai bun caz este o mostră vie a teoriei formelor fără fond, sau dacă vreți a faptului că am fi putut fi contemporani cu Titu Maiorescu.

Aprobat prima dată în 2010 la presiunea Comisiei Europene, acesta avea drept scop principal scurtarea timpului în care unui cetățean român i se face dreptate. Europenii au observat pe bună dreptate că în România justiția fie nu există deloc, fie, atunci când se face, se face după câțiva ani de procese, timp în care s-ar putea să nu îți mai folosească la nimic. Așa că noul Cod introducea o altfel de desfășurare a proceselor, cu o fază preliminară în care se depuneau probatoriile, și abia apoi se dădea primul termen de judecată, dar, o dată ajunși în fața judecătorului, justițiabilii ar fi putut spera la finalizarea procesului în săptămâni sau luni, nu în ani ca acum.

Această procedură de care v-am povestit are de exemplu un nou termen de intrare în vigoare abia în 2016. Din păcate, prevederile Codului inițial de Procedură Civilă au fost de atâtea ori amânate încât n-a prea mai rămas mare lucru din ceea ce s-a dorit inițial de la el. Mai bifăm o formă fără fond, sperând apoi ca europenii să recunoască justiția din România. Altfel stăm pe loc secole minunându-ne de veșnicia noastră și de modul în care noi românii rătăcim milenii din istorie în vreme ce alții progresează.