Gata cu alegerile! Dar testul politic abia urmează şi e al naibii de complicat

de Moise Guran

Ştiu, încă se numără voturi, pe unde s-a terminat numărătoarea încă se ciocnesc pahare cu şampanie, încă nu e clar care-i treaba cu UDMR-ul, încă, încă, încă…

Dar câteva lucruri sunt clare:

1. Între Crin şi Ponta există cred şi o nepotrivire de caracter destul de evidentă. Antonescu îl preferă pe Dragnea din o sută de motive, iar Dragnea, un soldat disciplinat al PSD până acum, simte vidul relativ de putere din partidul său. Năstase la puşcărie, Iliescu la pensie, Hrebenciuc ocupat probabil cu scrierea memoriilor… El Liviu Dragnea, a rămas primul între baronii mari ai PSD. De ce s-ar împiedica în mai tânărul Ponta, cel care a devenit preşedinte al PSD doar ca urmare al unui compromis făcut între ei, baronii? Dragnea simte şi el culoarul spre şefia PSD şi se va folosi de Crin ca să îl slăbească pe Ponta. Împărţirea guvernării îi oferă contextul perfect. Trebuie doar ca Antonescu să îi bage pe gât lui Ponta nişte miniştri care să nu îi convină, sau care să îi submineze autoritatea. La rândul său Ponta poate cultiva o relaţie cu Tăriceanu şi, o să râdeţi, dar de cel mai mare ajutor îi poate fi Traian Băsescu. Nu, nu trebuie să fie prieteni. E suficient să urmărească amândoi interesul naţional, să comunice instituţional şi să nu se mai atace unul pe celălalt fără motiv.

1. Acum vreo câteva luni chiar Ponta spunea că e normal ca în final PSD şi PNL să redevină rivale pe scena politică. Undeva prin 2016 spunea el… şi în secunda în care a spus asta i-am simţit imediat ezitarea. Nici el nu crede că vor guverna împreună patru ani. Eu aşa aş interpreta dorinţa lui Ponta de a avea UDMR-ul alături, declaraţie făcută în secunda doi de la Târgu Jiu şi care i-a lăsat perplecşi pe Crin, Dragnea şi Daniel Constantin aflaţi la Bucureşti. Am sentimentul că în două-trei zile Ponta va deveni primary target la A3. 🙂

2. ARD s-a dovedit ca proiect politic un eşec. Va deveni ceea ce s-a dorit de la început, un rebranding al PDL. Ştiţi diferenţa dintre rebranding şi repoziţionare? Ei bine, rebrandingul e un fel de cioară vopsită, repoziţionarea este ceea ce a încercat Macovei să facă şi n-a reuşit. Probabil statul în opoziţie va curăţa ARD/PDL (nu mi-e clar sub ce denumire vor continua) de cei pe care Macovei nu i-ar mai fi vrut candidaţi. Abia apoi ARD/PDL va putea face ce a făcut PD tradiţional – un arbitraj pe scena politică, eventual între PSD şi PNL. PDL are în acest moment structurile locale varză. În afară de structurile judeţene emigrate cu totul (vezi cazul Frunzăverde) cei mai mulţi primari ai săi au făcut pactul cu USL, ca să nu moară de foame patru ani, ei şi localităţile lor.

1. PPDD încă nu există ca partid politic şi are o bună şansă să nici nu existe mai mult decât UNPR. Nici Diaconescu nu-i cunoaşte prea bine pe cei pe care i-a pus pe liste iar tendinţele centrifuge ale acestora se vor manifesta cât de curând. În ciuda aşteptărilor celor de la PDL, mi se pare că cei mai mulţi vor fi mai tentaţi de Putere. Dacă reuşeşte să împiedice asta “domnul Dan” ar putea atinge maximul pe care îl poate atinge un specimen ca el, şi anume să acceadă în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2014. La fel ca CTP, şi eu cred că gradul de alienare al naţiei nu poate trece de 20%.

1. Traian Băsescu ar face bine să înţeleagă momentul şi să se comporte ca un preşedinte. Evidenţa simplă şi clară acum este că stilul său i-a enervat pe români şi este responsabil de scorul uriaş al unui USL încă plin de bube(prin asta înţelegeţi că au acces la Putere o groază de înfometaţi care îşi vor pune oamenii în puncte cheie, ironic, unii dintre ei plecaţi chiar de la PDL). Nu mai avem nevoie de tămbălău, ceea ce nu înseamnă că avem nevoie de un yesman la Cotroceni. Nu ne trebuie un preşedinte care să facă antijoc, dar ne trebuie unul care să atragă atenţia dacă anticorupţia devine vorbă goală, să nu permită schimbarea judecătorilor sau a procurorilor în procesele cu miză politică şi care, da, să nu accepte numirea unor figuri penale în funcţii de miniştri. (Asta nu înseamnă că poate refuza desemnarea premierului. Decizia CCR referitoare la respingerea o singură dată se referă doar la miniştri, pentru premier procedura fiind alta.) În general eu mi-aş dori de la Preşedintele României să fie mai des un exemplu de bun simţ (în toate sensurile expresiei)

1. Presupunând că USL rezistă mai mult de şase luni fără să se spargă, rolul asociaţiilor civice devine critic în perioada următoare. La o aşa majoritate, probabil presa şi ONG-urile vor juca rolul de opoziţie. Dar n-ar fi prima dată, nu-i aşa? Am fost antrenaţi începând cu lunga guvernare Iliescu/Roman/Văcăroiu, continuând apoi cu atotputernicul Adrian Năstase, iar mai apoi în perioada guvernelor conduse din umbră de Udrea şi de la Cotroceni de Traian Băsescu.