Nimeni nu garantează pentru tineri

de Moise Guran

Se poate spune cred că societatea noastră are o doză uriașă de egoism căci în încercarea de a obține imediat un trai mai bun pentru noi, ne neglijăm cu multă ferocitate viitorul. Vrem pensii mai mari, vrem salarii, vrem mâncare ieftină și bună și le vrem pe toate acum, fără să ne pese mai mult decât declarativ de copiii noștri și de țara pe care le-o lăsăm.

De exemplu în România dacă nu ai părinți cu bani nu mai ai nicio șansă să faci o facultate. Ești condamnat să muncești de foarte tânăr ca să te întreții și, eventual, dacă îți dorești atât de mult să înveți carte, va trebui să faci o facultate în paralel cu un serviciu. Într-o țară civilizată precum… Bulgaria de exemplu, autoritățile au reușit să reglementeze creditul pentru studii și cu dobând subvenționată. Tânărul intrat la facultate primește bani pentru finanțarea studiilor și are apoi un termen de grație de zece ani, timp în care trebuie să termine facultatea, să își găsească serviciu, ba chiar are timp să se așeze la casa lui și să urce pe scara socială, înainte de a înapoi banii celor care i-au finanțat dezvoltarea intelectuală. În România toate partidele au vorbit despre așa ceva. Au vorbit ani de zile dar au vorbit și atât. Băncile noastre au și ele oferte pentru studenți, oferte de te apucă și râsul. Sumele maxime acordate nu sunt suficiente nici pentru a acoperi chiria și mâncarea pe un an, termenul de grație este fix de un an, iar dobânzile sunt mai mari decât la creditele de consum. E clar, sunt credite pentru studenții care vor bani de buzunar și au și părinți care le pot plăti.

În România vorbim deseori de investiții în BMW-uri, în telefoane scumpe sau în televizoare, dar nu înțelegem un concept simplu cum este investiția în oameni. În calitatea și în educația lor. Apoi ne mirăm de cât de rău a ajuns țara, fără să înțelegem că un viitor neglijat este un viitor care se răzbună.