Începe campania electorală! Simpatizează-ţi aproapele!

de Moise Guran

Experimentez aproape zilnic la radio plăcerea uneori trufaşă, recunosc, de a primi pălmi şi pe obrazul stâng şi pe cel drept. De câte ori vine vorba de politică ai lu Băse au sentimentul că ţin cu Ponta, ai lu Ponta sunt convinşi că sunt un băsist împuţit, mascat sub un staniol de independenţă. Mărturie stau facebookul şi forumul Europa FM, acolo unde promovez de fiecare dată temele de dezbatere de la România în Direct.

Hai bă, oltene, o să ziceţi, suntem oameni, toţi avem simpatii politice. Avem pe dracu! Suntem ca în bancul cu ciobanii şi oaia urâtă. (e porcos, nu vi-l spun aici. care-l ştiţi bine, care nu, cautaţi-l pe net)

Vă spun aici, acum, cu o zi înainte de campania electorală că programele economice şi ale ARD şi ale USL sunt nişte bullshituri politice. Anul viitor va fi unul înfiorător şi asta nu pentru că noi cetăţenii, ca actori economici nu am mai şti să muncim, ci pentru că statul nostru va ajunge la mai multe scadenţe o dată, va fi constrâns să facă rost de mai mulţi bani, va trebui să investească mai mulţi bani când el ar trebui să cheltuie pe total mai puţini.

Prinşi cumva într-o mentalitate medievală, la noi politicienii nu spun chiar “Statul sunt eu” dar ei cred sincer că statul este economia. Sau că economia aparţine statului. De aceea, de fiecare dată, dar de fiecare dată, când statul nostru intră în criză el trage economia după el. Cum? Păi de regulă ori ne măreşte taxele, ori ne sărăceşte pe toţi prin curs şi inflaţie, obligându-ne astfel să plătim mai mult şi diminuîndu-şi el însuşi cheltuielile prin scăderea reală a salariilor bugetarilor şi pensionarilor pe care le-a umflat în anul electoral.

Şi cu asta cred că v-am explicat de ce nu mă duc să votez USL, indiferent ce TVA mi-ar promite că o să scadă.

Cât despre cei de la ARD, aceştia sunt atât de penibili încât ar fi suficient să vă dau un link către Vlad. Mă înnebunesc cei care cred că Băsescu şi Boc au luat decizii grele dar necesare pentru ţară. Au luat decizi şi tardive şi greşite şi, mai ales proaste. Foarte proaste! Cel mai bun an al guvernării PDL a fost 2011, cel în care guvernul nu s-a atins deloc de fiscalitate. Anul în care NU A FĂCUT NIMIC şi astfel nu a făcut nici rău. Uitându-mă cum îşi reperează MRU oportunismul politic, îmi dau seama că NU sunt de fapt dezamăgit. NU am sperat de fapt că nu este doar o altă marionetă. NU am sperat că e mai mult decât un fanfaron politic ce va respinge traseişti. Momentul său de glorie a fost o seară la televizor în faţa unui jurnalist nepregătit. Şi gata. După aia nimic. Nu merge cu bălării de astea cu o să scădem şi o să facem, când eu ştiu că nu se poate aşa. Ceva trebuie făcut dar pentru asta ne trebuie un vizionar capabil să răstoarne paradigma bugetară, unul care să vadă şi să ştie cum să ţină statul fără să mă jupoaie pe mine, alegătorul.

Or din punct de vedere al ideilor de administrare a ţării MRU este la fel ca şi amicul să Victor Ponta. Vid total.

Cine a mai rămas? Dan Diaconescu? UDMR-ul? Partida romilor? Pe cine să simptizez eu, alegătorul, astfel încât să-mi influenţeze profesional activitatea? Vă spun de acum că nu mă duc la vot. Stau dracu acasă. Oricine câştigă tot aia e. Simpatii politice? Ha!

Fiecare dintre noi se va regăsi după alegeri într-o luptă individuală cu acest goliat monstruos – statul român şi politicianul care îl întrupează. O luptă pe viaţă şi pe moarte, o luptă pentru supravieţuire. Prefer să mă pregătesc pentru asta în loc să sper inutil. Prefer să îmi canalizez ura şi nemulţumirea în ambiţie, nu în depresie. Sau, ca să-L parafrazez pe cel mai tare lider din istorie, prefer să îi simpatizez pe alţii ca mine, să îmi simpatizez aproapele, în loc să îmi irosesc sentimentele şi timpul cu dispute politice inutile.