Reţeaua naşilor de milioane

de Moise Guran

Don Corleone de România are șapcă și diagonală roșie, dar, chiar dacă este ceferist, nu mafiot, produce mult mai mulți bani. Un an și jumătate le-a luat procurorilor pentru a documenta faptul că șpaga la nașul de pe tren reprezintă un sistem organizat piramidal ce produce anual câteva zeci de milioane de euro, bani împărțiți apoi în sus pe lanțul trofic până la directorii de regională. Doar atât? Doar până la directorii de regională? Să fim sobri! Aceste importante posturi la stat au fost întotdeauna decise de baronii locali și de filialele partidelor aflate la guvernare. Pe sistemul politrucului-telecomandă pus să conducă de la instituție publică și până la companie sau regie de stat, vacile de muls ale statului nu au fost lăsate niciodată la voia întâmplării.

Sunt fix zece ani de când procurorii s-au prins că un director Necolaiciuc fura sute de milioane fără nicio jenă prin contracte umflate. Dar niciodată procurorii nu au putut demonstra că omul fusese pus acolo și protejat de politicieni sau că, într-un fel sau altul împărțise banii cu ei. La fel și acum. Procurorii s-au oprit la timp la directorii de regională CFR, căci altfel cine știe la ce anume ar fi ajuns. Doar nu vă imaginați că sistemul ar fi putut lăsa 350 de milioane de euro pe an să fie împărțiți între nașul care adună șpăgile din trenuri și șefii săi ierarhici.

Pe de altă parte acest dosar trebuie trimis spre documentare și mai bună înțelegere a țării noastre și luminaților de la FMI, cei care n-au altă idee pentru scoaterea CFR din criză decât scumpirea biletelor. De la un punct încolo degeaba mai scumpești. Nu faci decât să adâncești nemulțumirea, rezistența la sistem și bineînțeles, corupția.