Cine e deasupra sistemului?

de Moise Guran

Astăzi DNA a transmis următorul comunicat:

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie au început urmărirea penală faţă de următoarele persoane:
GHEORGHE DUMITRU, comisar şef de poliţie, adjunct al directorului Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti,
COSTEA NICOLAE, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti,
APOSTOL MARIAN, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti,
BRĂDIŞTEANU ŞERBAN ALEXANDRU, medic în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca,
în sarcina cărora s-a reţinut infracţiunea de favorizare a infractorului în legătură directă cu fapte de corupţie, prevăzută de art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 17 litera a din legea 78/2000.

În rezoluţia de începere a urmăririi penale întocmită de procurori se arată că exista date şi indicii temeinice că cele patru persoane învinuite, prin atitudinea lor, au îngreunat şi au încercat să zădărnicească executarea pedepsei aplicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fostului prim ministru Adrian Năstase.
La data de 26 iunie 2012, celor patru învinuiţi li s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 Cod de procedură penală.

Facem precizarea că începerea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nicio situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie

Nu ştiu cum se va termina telenovela sinuciderii lui Adrian Năstase şi, la câtă isterie a stârnit, începe să mă intereseze din ce în ce mai puţin. Nu ştiu dacă justiţia din România este în slujba lui Traian Băsescu dar mă gândesc cu groază la ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost în slujba domnului Adrian Năstase şi a apropiaţilor săi. Un telefon al ministrului de Interne, o salvare, doi poliţişti, o armă, o tot mai presupusă rană şi mult, mult, circ mediatic, desfăşurat emoţional în prime-time.

Probabil domnul Năstase ar fi rămas doi ani sub supraveghere medicală la Floreasca, iar o naţie prostită a suta oară s-ar fi rugat cu mâinile împreunate să scape săracu’! Este incredibil cum un sistem, cel medical, a putut ţine atâtea zile sub secret faptul că domnul Năstase nu s-a rănit la modul serios, în vreme ce medicului şi asistentei de pe ambulanţă li s-a impus să nu vorbească, să nu spună că, de fapt, a fost vorba doar de o zgârâietură. Este şi o lipsă de respect faţă de oamenii chemaţi să-l “salveze” pe Adrian Năstase dar şi faţă de cei care s-au îngrijorat sincer, manipulaţi grosolan cu ajutorul televizorului.

Starea de sănătate a fostului premier Adrian Năstase a devenit o probemă de înfăptuire a justiţiei, o demonstraţie despre egalitatea în faţa legii şi, mai ales, una din care cetăţeanul care a bocit pentru soarta sinucigaşului Năstase trebuie, în final, să afle dacă sunt totuşi oameni care se ridică deasupra sistemului.