Insolvenţa Hidroelectrica este procesul public al băieţilor deştepţi
de Moise Guran
Greu poate fi ignorat faptul că Remus Vulpescu, actual şef peste tot ce mai are în coordonare statul în economie şi membru în Consiliul de Administraţie al Hidroelectrica, este chiar un specialist şi un practician în materia insolvenţei. Sunat de jurnalişti şi întrebat de ce şi-a cerut Hidroelectrica insolvenţa, omul a răspuns – Acum vă aud, nu ştiu nimic, sunt cu premierul pe la Viena.
Haida de! Hidroelectrica nu este şi nu poate fi în faliment. Această companie produce în continuare cel mai ieftin curent din România, dar acesta este şi motivul pentru care a fost ţinta unor războaie mai mult sau mai puţin politice. Mai ţineţi minte vremea când Traian Băsescu se plângea de faptul că nu-l poate schimba pe directorul Hidroelectrica? Sunt multe de spus în acest domeniu şi multe sunt parafate ca secrete prin contracte mai mult sau mai puţin păguboase.
Dacă judecaţi cererea de insolvenţă a Hidroelectrica invers, de la efecte spre cauze, atunci se poate risipi şi misterul. Insolvenţa îngheaţă datoriile Hidroelectrica şi o pune sub o administrare judiciară în cadrul căreia vor fi analizate toate contractele pe care firma le are. La masa credală vor veni inclusiv aşa-numiţii băieţi deştepţi, cei care se declară dispuşi să negocieze cu statul dar cu care de nouă luni şi trei guverne nu reuşeşte nimeni să ajungă la o înţelegere. Negocierea lor este un joc de glezne în spatele unor contracte beton. Ei bine, insolvenţa este o rachetă anti-buncăr!
Marile secrete ale contractelor încheiate cu ei vor deveni fără doar şi poate publice. Insolvenţa pe care Hidroelectrica însăşi a cerut-o va fi de fapt procesul public al băieţilor deştepţi. O manevră interesantă, pe care s-ar putea ca aceştia să nu o accepte şi să dea înapoi. Chiar dacă reprezentantul statului se preface că nu ştie despre ce e vorba, cererea de insolvenţă a Hidroelectrica pare mai de grabă ultima armă în această negociere şi prima măsură inteligentă, cei drept şi cam neortodoxă, a statului român. Este un bluf, unul cam riscant pentru firmă atât de mare, dar cred că iniţiatorii săi mizează pe faptul că nu se va ajunge foarte departe într-un proces de insolvenţă.
