Planuri pentru un viitor roz

de Moise Guran

La o lună de la instalarea guvernului Ponta, ministerul de finanţe a elaborat o strategie fiscală ce, în esenţă, prevede că în următorii trei ani statul va reuşi să colecteze mai mulţi bani, pentru a putea reduce astfel pasul cu care se împrumută. Experţii independenţi din Consiliul Fiscal au catalogat ca fiind optimist planul celor de la Finanţe. Da, lucrurile pot merge bine dar în situaţiile de acum este mai util un plan pentru cazul că lucrurile vor merge rău. Planurile fiscale pe mai mulţi ani nu se fac însă în cifre exacte ci în procente din PIB. Citind şi strategia fiscală şi opinia experţilor independenţi ajungi inevitabil la filozofia românească ce spune că ar fi bine să fie bine iar dacă n-o fi să fie, atunci Dumnezeu cu mila.

În fapt filozofia de la ministerul de finanţe s-a schimbat iar diferenţele previzibile între un scenariu pozitiv şi un scenariu negativ sunt de regulă acoperite din statistică. Acest instrument despre trecut fără de care nu se pot face predicţii pentru viitor a ajuns să schimbe ipoteza cu concluzia, pornind de la un viitor necesar pentru a obţine un trecut statistic manipulat.

În final toate planurile fiscale sau financiare se închid însă pe cifre concrete, pe preţuri şi salarii, pe sărăcie măsurată şi sărăcire indusă.