2012 nu este sfârşitul
de Moise Guran
Preocupat de depăşirea momentului de şoc în care a trecut de la promisiuni vagi la chestii concrete, premierul Victor Ponta nu a explicat foarte clar de ce a decis să împartă creşterea salarială a bugetarilor în două tranşe, opt la sută acum şi restul la toamnă. Foarte probabil că, oameni mai de grabă furioşi pe guvernanţii de ieri decât înţelegători cu guvernanţii de azi, bugetarii nu vor avea totuşi prea multe proteste legate de această eşalonare. Da, era promisă o creştere imediat şi cu 15%, dar cine a suportat doi ani cu salariul tăiat, va mai suporta şase luni.
Totuşi logica eşalonării nu a fost explicată şi poate ar fi meritat, căci este o decizie bună.
Prima întrebare este dacă a doua creştere de salarii, prevăzută pentru la toamnă depinde sau nu de evoluţia economică de până atunci. Logic aşa ar fi să fie, dar cred că răspunsul pe care Ponta l-ar da este NU, nu depinde. Asta pentru că a doua tranşă ar trebui să aibă loc înainte de alegeri şi ar fi o catastrofă să nu se mai facă. Una electorală. Bugetarii pot fi înţelegători dar nici chiar aşa.
Totuşi, premierul Ponta nu poate spune nici că majorarea din toamnă se va face şi dacă moare lumea şi să vedeţi de ce.
Să mergem pe scenariul negativ în care economia nu poate aduce bani suficienţi pentru a susţine a doua creştere de salarii. De unde va lua atunci guvernul Ponta bani la toamnă? Cel mai probabil îi va împrumuta. Dar dacă o va face atunci, sub presiunea unei cheltuieli iminente, băncile vor profita şi vor împrumuta guvernul mai scump.
Dacă Ponta ar spune acum dăm tranşa a doua indiferent de mersul economiei s-ar întâmpla fix acelaşi lucru – dobânzile ar creşte imadiat.
Din acest punct de vedere guvernul Ponta trebuie să acţioneze încă de pe acum pentru a asigura finanţarea creşterii salariilor din toamnă, împrumutând bani fără panică, cât încă nu ştim sigur cât de prost va merge economia în a doua jumătate a lui 2012.
De principiu este o prostie să te împrumuţi ca să măreşti salariile. Salariile trebuie mărite, dar din economii, nu din credite. Totuşi dacă anii electorali oricum nu au nicio logică în România, măcar să nu facem prostia de a crede că la finalul lui 2012 chiar vine sfârşitul lumii. Să ne mai dăm noi ca ţară o şansă şi pentru 2013.
