Grecia, salvată, dar fără speranţe
de Moise Guran
Dacă te pui în locul unui cetăţean grec şi încerci să gândeşti ca el, probabil cea mai grea întrebare pe care ar trebui să ţi-o adresezi singur este ce ţi-ai putea dori pentru ţara ta în actuala situaţie? Grecia este în acest moment ca un fel de partener nedorit dintr-o căsnicie consumată. N-ai fost vrednică îi reproşează Europa şi ne-ai băgat pe toţi în belea. Te-ai împrumutat mai mult decât poţi plăti tu cu cheful tău de muncă pe care nu prea îl ai, curg acuzele dinspre Germania, Franţa, Olanda şi alte ţări europene.
N-am făcut decât ceea ce aţi făcut voi toţi este replica Greciei.
Ca în orice mariaj consumat, partenerii nu îşi mai doresc decât un partaj civilizat. Dar aşa ceva nu există. Partajul este întotdeauna dureros pentru că şi grecii şi creditorii grecilor au crezut că familia europeană va plăti pe principiul muşchetarilor – toţi pentru unu şi unul pentru toţi.
S-a dovedit că nu este aşa dar abia după această experienţă familia europeană trebuie să se reinventeze.
Toate ţările UE sunt datoare vândute. Acum toate ştiu că este o chestiune de timp până vor păţi ca Grecia dacă ceva nu se schimbă.
Nu, Grecia nu a fost salvată după decizia miniştrilor de finanţe ai Zonei Euro, căci banii veniţi de FMI-UE vor ajunge la creditorii Greciei, nu în stimularea economiei greceşti. Nimeni nu se gândeşte acum să dea bani Greciei pentru consumul propriu al acestei ţări şi chiar ar fi nedrept ca cineva să o facă. Europa însăşi nu se mai poate concepe evoluând cu un bolovan atât de mare legat de picior.
Dar Grecia nu se va mai putea împrumuta zeci de ani de acum în colo, indiferent că va rămâne sau nu în UE şi în zona Euro.
Nici măcar Coreea de Nord nu este în această situaţie. Grecia va intra sub tutelă financiară, un soi de administrare specială sau se va dezintegra ca ţară. Deci revenind la întrebarea de la început, ca cetăţean al Greciei, ce îţi poţi dori pentru ţara ta în acest moment când ai atât de puţine alternative?
