Probleme de familie… bancară
de Moise Guran
Pe vreme de criză financiară nici familia nu mai e ce a fost. Mai ales familia bancară. Băncile mamă nici nu-şi mai cunosc fiicele şi, dacă acum vreo câteva săptămâni Traian Băsescu vorbea cu liderii europeni despre menţinerea banilor în subsidiarele din ţări mai pârlite prin care marile bănci europene şi-au măritat fiicele, Austria şi-a înăsprit regulile de încuscrire bancară.
Banca Centrală a acestei ţări a făcut un nou regulament care opreşte de facto fluxurile de bani dinspre Erste, Raiffaisen şi Unicredit către subsidiarele lor din ţări precum România. Demersul austriecilor este justificat căci oamenii vor să-şi păstreze băncile solide, dar, vai, noi cei de aici, cei după care şi-au dat austriecii fetele bancare, trebuie că avem puţin sentimentele rănite.
Nu de alta, dar până acum austriecii au creditat sucursalele din România după principiul – v-aţi încurcat cu pârliţi, plătiţi dobânzi de pârliţi.
Şi BCR şi Raiffaisen România şi Unicredit au împrumutat bani de la mamele lor austriece nu la dobânzile mici la care acestea aveau posibilitatea să se finanţeze, ci la dobânzile ţării.
Motivul invocat era oarecum penibil – BCR sau Raiffaisen România nu sunt bănci austriece, sunt bănci româneşti şi riscul lor depinde de performanţele economiei româneşti. Riscul mare înseamnă dobândă mare. Cum ar veni frate-frate, mamă-fiică, brânza-i tot pe bani.
Acum decizia austriecilor se poate traduce cam aşa – dacă subsidiarele din România nu s-au maturizat nici după ce s-au mutat la casa lor, dacă stau tot în banii părinţilor, acum când părinţii au greutăţi, atunci să le fie de bine!
Austriecii au dreptatea lor şi băncile străine de la noi ar trebui să se descurce, mai ales că Isărescu, socrul mare, în casa căruia au şi venit fetele nu e nici el chiar atât de sărăntoc pe cât pare, căci stă pe rezervă mare.
Tare mi-e teamă că rănit în amorul propriu, acest socru mare o să le facă şi el fetelor bancare un regulament, unul prin care să le ţină profiturile aici în România. Dacă fiecare-i pe cont propriu, atunci nici copiii bancari n-au de ce să ducă grija părinţilor, nu e aşa?
