În afară e vopsit gardul…
de Moise Guran
Probabil cea mai înţeleaptă dintre deciziile premierului Emil Boc este înfiinţarea unui minister al afacerilor europene, un minister condus de fostul comisar european Leonard Orban. Pardon, rectific aducerea unui om decent, de bună credinţă şi un profesionist incontestabil peste fondurile europene ar fi fost probabil cea mai înţeleaptă dintre deciziile premierului Emil Boc Înfiinţarea unui nou minister pe praful ăsta nu are cum să fie o soluţie bună şi, de fapt ea este o soluţie de compromis.
Haideţi să aruncăm o privire în urmă şi să vedem care sunt cei mai importanţi gestionari ai fondurilor pe care mai de grabă nu le-am luat decât le-am luat de la Uniune. Păi ar fi Mediul Dezvoltarea şi Transporturile. Adică, într-o ordine aleatore, Elena Udrea, Anca Boagiu şi Laszlo Barbely. Oameni grei, politicieni adevăraţi, cu susţinere puternică a celor mai importante două partide din arcul guvernamental.
Ok, şi ce o să facă noul minister al lui Leonard Orban? O să se ducă să-i numere doamnei Udrea drumurile comunale asfaltate pe proiecte europene? O să îi bată obrazul şi o să-i spună că Dorinel Umbrărescu de exemplu câştigă prea multe licitaţii, mutând banii de la Compania de Autostrăzi la drumurile Elenei Udrea? Să fim serioşi, înfiinţarea unui minister al afacerilor europene este doar ce a mai rămas din ceea ce ar fi putut fi o decizie înţeleaptă.
După eşecurile repetate în atragerea fondurilor europene, după ce chiar europenii ne-au bătut obrazul şi ne-au blocat din finanţări, România avea nevoie de rebarnding, de acest poster cu o faţă cunoscută la Bruxelles. Orban aduce credibilitate României, în domenii în care miniştrii prea mult politicieni şi prea puţin specialişti au pierdut-o.
Leonard Orban nu va putea lua foarte multe decizii deşi este destul de clar faptul că este mult mai priceput decât cei care învârt acum banii europeni. Omul nu este de la partid şi partidul nu poate risc prea mult cu el. Cazul Leonard Orban este elocvent aş spune pentru tot eşecul înlocuirii temporare a unei guvernări politice cu una de specialişti. Din păcate timpul nu prea mai are multă răbdare, iar în curând vom avea nevoie de un astfel de poster şi la finanţe, dar cel mai important ar fi unul chiar pe scaunul lui Emil Boc.
