Un mecanism numit criză
de Moise Guran
Dacă vi se pare cumva că lumea financiară se află în criză vă înşelaţi. Finanţele reprezintă doar un instrument şi trebuie privite ca atare. În acest început de săptămână bursele europene au scăzut semnificativ din cauza prăbuşirii cu până la zece procente a acţiunilor celor mai mari bănci. Acestea sunt şi cele mai expuse pe datorii greceşti. Cum săptămâna trecută grecii au convins delegaţia FMI că au o lipsă totală de chef să-şi restrângă consumul de bani împrumutaţi, în mod firesc băncile care au creditat Grecia au o problemă – mai devreme sau mai târziu grecii nu vor mai putea plăti. Cam aceasta este în rezumat criza care, aşa cum spuneam nu este de fapt o criză structurală pentru lumea financiară.
Cum procedăm mai departe? Europenii să-şi recapitalizeze băncile, spun cei de la FMI, aflaţi destul de evident sub influenţa americanilor. Adică acţionarii băncilor europene să mai vină cu nişte bani de acasă, nu mulţi, ca la vreo 200 de miliarde de euro, aşa. Şi dacă acţionarii nu au această sumă uriaşă? Dacă nu au, să plătească guvernele europene aceşti bani. Bine, bine, şi dacă nici acestea nu au sau nu vor să plătească, ce se va întâmpla?
Păi există două variante – ori băncile respective falimentează ori vor fi preluate. Spre deosebire de cele americane, capitalizate de banii speculatorilor de pe Wall Street, băncile europene sunt bănci de economii, bănci care atrag bani de la deponenţi pentru a credita afaceri sau pentru a credita state precum Grecia, Germania sau România.
Abia falimentul unei bănci europene mari ar crea o problemă de sistem, adică o criză în adevăratul sens al cuvântului în Europa. Ceea ce constatăm deocamdată este că FMI-ul nu face decât să mai dea câte o lovitură cu mantaua colegilor din Europa.
Dacă preţul unei bănci scade suficient de mult ea poate fi preluată ieftin. Dacă nu scade suficient, banca poate fi blocată temporar, adusă eventual pe marginea falimentului pentru a fi salvată, pardon, preluată şi mai ieftin.
Criza din 2008 este deja istorie şi pe acest model s-au desfăşurat mai toate crizele americane din ultimul secol. Aşa este la ei. O criză este doar o oportunitate pentru un peşte mai mare şi mai lacom. Acum Europa este adusă în acelaşi model de preluare a sistemului financiar.
Amintiţi-vă acum faptul că finanţele reprezintă doar un instrument. Ce rezultă de aici? Şi aşa-numita criză tot un instrument devine.
