Ultimul Mohican nu este un nebun. Ceilalţi sunt!
de Moise Guran
Cred că am eu o problemă… încerc să îmi amintesc ce am făcut duminică… au fost nişte neamuri pe la mine, am făcut un grătar, am băut o sticlă de vin… mai pe seară m-am dus cu fi-miu pe Dâmboviţa şi am încercat cu nişte muşte la clean. N-am prins nici pe naibii şi ne-am întors acasă pe întuneric obosiţi. Am mai turnat o bere şi apoi am adormit în timp ce nevastă-mea se uita la Anatomia lui Grey, o telenovelă de pe TVR.
Luni m-am trezit devreme, m-am dus la serviciu şi am aflat că s-a însurat Borcea cât eram eu la grătar. Nasol! Am ratat ştirea. Am trecut peste asta relativ uşor, vă daţi seama.
Seara în drum spre casă pe Realitatea FM se transmite emisia de la Realitatea TV. Striblea zice că Realitatea a filmat nunta lui Borcea din elicopter şi că au făcut audienţă mare. Corina Drăgotescu îl întreabă pe Ilie Sârbu dacă o cunoaşte pe fotomodela cu care s-a însurat Borcea. Sârbu zice că nu comentează toate prostiile şi că pe el l-au chemat acolo să vorbească despre Roşia Montană nu despre braţul Borcea.
La un moment dat, pac, intră prin telefon CTP. CTP le zice celor de la Realitatea că sunt nişte curve care se prostituează pentru audienţă. Eu sunt pe radio şi nu văd feţele celor din platou. Dar aş vrea. Se simte tensiunea. Probabil Striblea şi Drăgoteasca se gândesc că se uită şi şefii. CTP-ul îi biciuieşte cu perversiuni iar ei îl tot bagă prin telefon extrem de masochist. Nasol din nou! Intervine Creţuleasca care cu vocea ei spartă îl întreabă pe CTP dacă el nu poate să scrie mai repede editoriale. CTP înţelege că probabil Creţuleasca i-ar fi zis şi ea ceva de mamă dar nu are tupeu şi îi răspunde că el, CTP-ul nu s-ar fi făcut reporter la nunta lui Borcea. Că e ruşine pentru un jurnalist să difuzeze aşa ceva. Că ei nu sunt jurnalişti ci comercianţi de rating. True!
Pierd semnalul şi dau pe Europa FM unde cântă Shania Twain. Ka-ching! La fix. Zaf îl bagă în heavy rotation, o fi simţit el iar ceva cu criza asta. Ka-ching este o lecţie de economie, dacă asculţi cuvintele…
Încă sunt pe drum. Îmi pare rău că nu l-am ascultat pe CTP până la capăt. Îi caut numărul în telefon să îl sun şi să îi spun că nu e el ultimul nebun din ţara asta. Nu-i găsesc numărul. N-am mai vorbit cu CTP de câţiva ani. Este ultimul mohican al unei generaţii de jurnalişti adevăraţi. De oameni care spuneau ceea ce cred, indiferent de consecinţe. De oameni sinceri şi oneşti. Nu sunt întotdeauna de acord cu CTP dar îl respect. Mă întreb cum s-a terminat emisiunea de la Realitatea şi dacă nu cumva cei din platou l-au făcut pe CTP să se simtă singur pe lume. E rău să începi să crezi că tu eşti ultimul nebun într-o ţară de normali la cap. Eu sunt de acord cu el, putea să televizeze oricine nunta braţului Borcea, dar Realitatea este un post de ştiri. Asta e durerea şi asta n-au înţeles cei din platou. Nu că s-a televizat nunta lui Borcea ci că Realitatea a făcut-o. Că un post de ştiri din România a copiat modelul de succes al OTV şi că îşi mai face şi un titlu de glorie din asta.
Mi se face frică să nu-l apuce angoasele pe CTP, să nu-şi taie omul venele peste noapte. N-am numărul lui şi e prea târziu ca să mai sun pe cineva să mi-l dea.
Ajung acasă şi scriu postul ăsta. Să ştie că nu e el nebun. Nu de tot. Sau că nu este singurul nebun. Mai sunt şi alţii. Mă întreb dacă CTP-ul ar merge cu mine la pescuit în loc să piardă duminica la televizor. Cred că ar fi mai câştigat, nervos vorbind.
