Dumnezeul fotbalului

de Ionuţ Văcaru

Dumnezeul fotbalului românesc e desprins parcă din Vechiul Testament. E răzbunător şi inflexibil, dar totuşi drept, iar zilele astea îşi face simţită prezenţa mai mult ca niciodată. Ca să înţelegeţi ce vreau să spun trebuie să ne întoarcem în anul 2006, când, mai cu un salariu restant, mai cu un palton şi-un telefon mobil pe post de primă, Sportul Studenţesc a reuşit să termine campionatul pe locul 4. Nu a mai contat. La finalul sezonului Sportul a fost retrogradată din cauza unei datorii de vreo 300.000 de euro către stat. Patronul Şiman s-a lamentat, a făcut scandal, dar nu a rezolvat nimic, asta în vreme ce cluburile celelalte făceau spectaculoase demonstraşii de prestidigitaţie schimbându-şi în acte numele şi lăsându-şi datoriile pe nişte firme fantomă pe care fiscul încă nu a reuşit să le execute silit. Cu toate tarele patronului său, Sportul nu merita să fie retrogradat în acel an. Sau, dacă era retrogradat, păi atunci să se fi făcut curăţenie în tot fotbalul românesc şi să fie pedepsite toate cluburile datoare şi evazioniste.

Sezonul acesta Sportul n-a rupt gura târgului, a terminat pe un loc retrogradabil, dar măcar a încercat să joace spectaculos. Iar cum Dumnezeul fotbalului românesc nu doarme, la anul Sportul va juca tot în Liga 1 după ce Gloria Bistriţa şi Poli Timişoara au fost retrogradate din cauza datoriilor. Adică din acelaşi motiv pentru care a fost pedepsit şi Sportul în 2006.

Retrogradarea Gloriei Bistriţa este de asemenea o pedeapsă divină. Timp de 20 de ani, nimeni nu a putut să se atingă de Gloria şi de al său preşedinte, Jean Pădureanu, fondatorul aşa-numitei cooperative a blatulrilor, omul care după Revoluţie a prelungit acel ev mediu întunecat instaurat în timpul hegemoniei comuniste a Stelei şi a lui Dinamo. Desigur, Pădureanu nu a făcut singur blaturi, ci împreună cu un număr important de cluburi şi patroni. Însă, în vreme ce unii trăgeau sforile pentru a lua campionatul, iar alţii trăgeau sforile pentru a scăpa de retrogradare, iar Gloria era clubul care îi ajuta să îşi îndeplinească visele. Asta pentru că Gloria şi Jean Pădureanu nu şi-au dorit niciodată titlul, ci au terminat întotdeauna undeva la mijlocul clasamentului, adică în poziţia perfectă din care poţi câştiga din fuga celorlalţi spre îndeplinirea obiectivelor.

În urmă cu câteva săptămâni am fost la Steaua – Gloria. Pe banca tehnică s-a aşezat şi Jean Pădureanu. Suporterii l-au apostrofat tot meciul. L-au acuzat că a făcut blat în meciul cu Dinamo, care se disputase cu o săptămână înainte. Rar mi-a fost dat să văd în Ghencea mai multă ură îndreptată împotriva unui om. În faţa camerelor de filmat, Pădureanu s-a aproiat de suporterii de la tribuna zero. Le-a spus că nu a făcut blat cu Dinamo şi că, de fapt nu a mai făcut blaturi de 4 ani de zile. „Şi nici măcar nu erau blaturi, ci reciprocităţi: fiecare îşi câştiga meciurile de acasă”. În orice ţară cât de cât normală aceste declaraţii ar fi declanşat anchete, s-ar fi lăsat cu retrogradări, suspendări şi excluderi din viaţa sportivă. Nu şi la noi. Oricum, pedepsirea retroactuvă a tuturor blaturilor ar însemna ştergerea ultimilor 20 de ani ai fotbalului românesc.

Nu ştiu cât de corectă este retrogradarea Gloriei. Clubul are datorii neachitate, dar să nu-mi spună mie Fiscul sau FRF-ul că restul cluburilor din Liga 1 sunt la zi cu achitarea dărilor. Chiar şi aşa, retrogradarea Gloriei, fie că este corectă sau nu, marchează încheierea unui capitol negru din istoria Ligii 1. Totuşi, faptul că o caracatiţă a fost decapitată nu înseamnă că altă caracatiţă nu îi va lua locul. Până şi caracatiţa Paul şi-a găsit un înlocuitor după moarte.

Iar faptul că în continuare fotbalul românesc nu e uşă de biserică se vede în retrogradarea dubioasă a celor de la Poli Timişoara. Echipa lui Marian Iancu este practic în aceeaşi situaţie în care s-a aflat Sportul în 2006 – un sezon bun terminat cu o retrogradare. Ba chiar, la Poli căderea este cu atât mai mare cu cât echipa ar fi trebuit să joace în preliminariile Champions League.
Retrogradarea sa, a cărei justeţe este la fel de îndoică precum cea a Sportului sau a Bistriţei, miroase destul de tare a joc de interese. Dacă decizia rămâne aceeaşi şi după şedinţa Comitetului Executiv al FRF şi Poli ajunge în Liga a II-a, mulţi dintre jucătorii destul de buni ai clubului vor deveni liberi de contract, deci vor putea să ajungă pe gratis în curtea celorlalte cluburi din Liga 1. Mult prea convenabil pentru unii. Dacă decizia este întoarsă de Comitetul Executiv, iar Poli rămâne în Liga 1, înseamnă că toată această nebunie de zilele astea nu este nimic altceva decât un mesaj pe care cineva din umbră i-l trimite lui Marian Iancu.

Cine? Deocamdată e greu de spus.