Încurajări imperiale după dezastru

Cutremurul din Japonia a adus primul discurs televizat din istoria monarhiei nipone. Împăratul Akihito al Japoniei s-a adresat populaţiei cu un mesaj de încurajare şi precauţie privind pericolul nuclear. Nu este ceva obişnuit, ultima intervenţie a unui împărat, ce-i drept radiofonică, a anunţat capitularea Japoniei după bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Împăratul de atunci, tatăl actualului împărat le-a vorbit japonezilor tot despre unitate şi reconstrucţia naţiunii.

Niciun cetăţean japonez nu trebuie să îi uite pe cei afectaţi de acest cutremur şi fiecare cetăţean trebuie să ajute la procesul de reconstruire a regiunilor afectate.
ÎMPĂRATUL AKIHITO AL JAPONIEI, 16 MARIE 2010

De fapt, Akihito nu a făcut decât să repete îndemnurile către naţiune pe care le-a adresat  japonezilor împăratul Hirohito după bombardamentele atomice.

„Fie ca întreaga naţiune să îşi continue viaţa ca o familie, din generaţie în generaţie, mereu puternică în măreţia tărâmului său divin şi mereu atentă la povarea grea a responsabilităţilor drumului lung din faţa noastră. Uniţi-vă puterile pentru a vă dedica construcţiei viitorului. Cultivaţi calea dreptăţii şi munciţi cu dăruire pentru gloria Imperiului şi ţineţi pasul cu progesul lumii.”
ÎMPĂRATUL HIROHITO AL JAPONIEI, 14 AUGUST 1945

Evoluţia Japoniei de după 1945 a arătat că această naţiune a transformat în legământ discursul de atunci al împăratului Hirohito. Acum Japonia este din nou îngenuncheată, va trage linie şi o va lua din nou de la capăt.
Până astăzi apariţiile televizate ale împăratului Akihito au fost rare, iar discursurile televizate inexistente. Chiar şi în epoca modernă monarhia japoneză a fost dominată de o discreţie ieşită din comun. În vârstă de 77 de ani, Akihito a devenit împărat al japoniei în 1989 după moartea tatălui său, Hirohito. Potrivit constituţiei japoneze împăratul are mai degrabă un rol ceremonial, principalele sale atribuţii fiind acordarea de decoraţiuni, primirea diplomaţilor străini şi participarea la anumite procesiuni religioase. Singura sa putere politică este capacitatea de a dizolva camera reprezentanţilor, însă această măsuă poate fi luată doar în cazul unor crize politice severe.